Scaldata in bogatia titeiului, Siberia e in ascensiune.
Text: Paul Starobin
E aproape miezul noptii, iar cuplurile de pe ringul de dans al Restaurantului Palace se leagana pe o melodie lenta. "Za nas, za neft - Pentru noi, pentru petrol" - ingana solistul, Oriunde viata ne-ar trimite, Pentru noi, pentru petrol… Ne umplem ochi paharul. E Ziua Petrolistilor in provincia Hanti-Mansi, din Siberia de Vest.
Aceasta sarbatoare dedicata muncii grele a lucratorilor din domeniul petrolier, nefteaniki, cade la inceputul lui septembrie, dupa sezonul de varf al tantarilor si inaintea primei zapezi, din octombrie. Cu cateva ore inainte, pe masura ce se intuneca, mii de oameni s-au adunat intr-un imens complex sportiv in aer liber.
O scena a fost instalata pe fundalul verde al padurii virgine. S-a dat drumul la baloane, s-au aprins torte. Nici nu-i de mirare ca rusii toasteaza in cinstea titeiului: sunt vremuri infloritoare. Pretul mondial al petrolului a crescut de zece ori din 1998, iar Rusia a trecut inaintea Arabiei Saudite ca prim producator de titei din lume.
Bugetul Kremlinului da acum pe dinafara de fonduri destinate noilor scoli, drumurilor si proiectelor nationale de aparare, iar proaspetii imbogatiti ai Moscovei baga milioane de dolari in "dacea" ca niste palate. Inima care pompeaza toata aceasta bogatie sunt campurile petrolifere din mlastinile Siberiei de Vest, care produc aproximativ 70% din titeiul Rusiei - in jur de sapte milioane de barili zilnic.
Pentru Hanti-Mansi, un teritoriu aproape de marimea Frantei, zacamintele ofera sansa unica de a crea conditii de viata moderne, chiar dezirabile, intr-un loc aspru si dezolant. Capitala regiunii Hanti-Mansi, scena petrecerii, e reconstruita acum cu bani din petrol.
Printre noile facilitati se numara un terminal de aeroport (pe vremuri, o baraca cu toaleta afara), un muzeu de arta cu picturi ale maestrilor rusi de secol nouasprezece si doua scoli cu internat, echipate cu generozitate, pentru copiii talentati la matematica si arte.
Pana si orasul de provincie Surgut, acum cateva decenii o fundatura, proiecteaza noi suburbii si e chinuit de ambuteiaje. Dar sansa pe care o reprezinta petrolul ar putea scapa regiunii printre degete.
In ciuda cresterii spectaculoase a pretului petrolului, productia de titei din Siberia de Vest a ramas constanta in ultimii ani. Volumul acesteia a crescut nesemnificativ din 2004 pana in 2007 – perioada in care conducatorii de la Kremlin, un grup calculat si dornic sa detina controlul, au acaparat terenuri de prima mana, detinute candva de baroni ai petrolului, care au investit masiv pentru a maximiza productia si profiturile. Spre deosebire de acestia, Kremlinul urmareste sa exploateze petrolul nu doar ca sursa de bogatie nationala, ci si ca un instrument politic, pentru a face din Rusia, inca o data, o mare putere mondiala.
