Lumina solara ne da mai multa energie decat ne va trebui vreodata - mai greu este s-o stocam.
Text: George Johnson
Intr-o dimineata senina de noiembrie, in Desertul Mojave, soarele mangaie cu un roz rece crestetele Muntilor McCullough. in spatele lor, luna plina apune peste explozia de gigawati a Las Vegasului. Nevada Solar One doarme. Dar ziua de munca e pe cale sa inceapa.
Este greu de imaginat ca o centrala electrica poate fi atat de frumoasa: 100 de hectare de oglinzi usor curbate, aliniate in jgheaburi lungi, ca niste canale de lumina. Dupa ce au petrecut noaptea cu fata la pamant, incep sa se trezeasca – toate 182.000 – si sa urmareasca soarele. „Pare o zi de 370 de grade“ – spune unul dintre operatorii din sala de control.
Sarcina lui e sa monitorizeze sirurile de oglinzi parabolice, care concentreaza lumina solara pe niste conducte lungi de otel prin care circula ulei incalzit pana la 400°C. Din campul de oglinzi, lichidul fierbinte ajunge in radiatoare uriase, care extrag caldura si produc aburi din apa. Aburul actioneaza o turbina si un dinam, trimitand in retea pana la 64 MW – suficient pentru 14.000 de case sau cateva cazinouri din Las Vegas.
„De la abur incolo, sistemul e foarte traditional, industrie standard – spune directorul centralei, Robert Cable, aratand spre o electrocentrala pe gaz dincolo de soseaua Eldorado Valley. Avem aceleasi unelte si aceleasi piese ca si cei de peste drum.“
Cand a intrat in functiune, in 2007, Nevada Solar One era prima centrala solara construita in SUA in peste 17 ani. in tot acest timp, tehnologia solara s-a dezvoltat in alte tari. Nevada Solar One tine de Acciona, o companie spaniola care genereaza electricitate aici si o vinde companiei regionale, NV Energy. Oglinzile vin din Germania. Cable si cu mine ne punem castile si ochelarii de protectie, ne urcam in camioneta lui si trecem incet pe langa sirurile de oglinzi.
Unele sunt spalate cu furtunul dintr-o cisterna. „Le afecteaza orice fir de praf“ – spune Cable. La capatul indepartat al campului de oglinzi, coboram din camioneta ca sa le privim mai de aproape. Pentru a-i demonstra rezistenta, Cable loveste in sticla ca intr-o toba.
Deasupra capului lui, in punctul focal al parabolei, teava cu ulei e imbracata in ceramica neagra ca sa absoarba lumina si inchisa intr-un cilindru de sticla vidata pentru izolare. intr-o zi senina de vara, la amiaza, Nevada Solar One poate converti in electricitate cam 21% din razele soarelui.
Centralele pe gaz sunt mai eficiente, dar combustibilul de aici e gratis. Si nu emite dioxid de carbon care sa incalzeasca planeta. La fiecare circa 30 de secunde, se aude un bazait slab: un motor ridica un pic oglinzile; la miezul zilei, vor fi orientate direct spre cer.
Comentarii
Puterile necesare sunt de asemenea enorme. Cca 8TW ar trebui transportati (in momentul de fata) de pe emisfera luminata spre cea intunecata.
O injumatatire a acestei tensiuni se poate face prin ingrosarea conductoarelor de transport - dubland diametrul se obtine o dublare a distantei. O problema deosebita o pune faptul ca in curent alternativ nu mai este fezabil transportul la peste 1.25MV, si este strict necesara trecerea la transport in curent continuu (HVDC, cautati pe net).Totusi nimic nu e imposibil, dar provocarile tehnologice ce ne asteapta pentru acest proiect sunt uriase.
O retea globala este cam utopica. Nu zic ca n-ar fi posibil, intr-un viitor indepartat. Probabil tensiunea de transport ar trebui sa fie de cel putin 3MV sau 4MV. De aceea este atat de greu decrezut ca se va face vreodata. Viitorul e cam nebulos in aceata priivinta. Stocare sau transport pe distante uriase? aceasta e intrebarea. Cine stie....
RSS pentru acest articol.