Venetia, pe cale de disparitie

Nicaieri in Italia, unde calamitatile sunt imblanzite de gesturi rococo si ornate cu semne de exclamare, n-o sa gasesti o criza mai frumos pusa in scena ca Venetia. Nici uscat, nici apa, ci undeva intre, orasul se inalta ca un miraj dintr-o laguna aflata la extremitatea Adriaticii.

Timp de secole, acesta a riscat sa dispara sub valurile acqua alta, inundatiile regulate si implacabile provocate de complicitatea dintre mareele care se inalta si fundatiile ce se scufunda. Dar asta este cea mai neinsemnata dintre problemele sale.

N-aveti decat sa-l intrebati pe primarul Massimo Cacciari, profesor de filozofie visator si temperamental, care vorbeste fluent germana, latina si greaca veche; care a tradus Antigona lui Sofocle; care ridica nivelul inteligentei politice pana aproape de stratosfera. Intrebati-l de acqua alta si de scufundarea Venetiei si va va raspunde: „Luati-va cizme.“ Sa poarte toti cizme.

Cizmele te protejeaza de apa, dar sunt nefolositoare impotriva potopului care provoaca mai multa deznadejde ca orice revarsare din laguna: cel al turistilor. Numarul locuitorilor Venetiei in anul 2007: 60.000. Numarul vizitatorilor in anul 2007: 21 de milioane. in mai 2008, de pilda, intr-un weekend de sarbatoare, 80.000 de turisti au navalit asupra orasului ca lacustele pe campiile egiptene.

Parcarile publice din Mestre, o portiune de uscat apartinand primariei unde oamenii parcheaza si iau autobuzul sau trenul spre centrul istoric, s-au umplut si au fost inchise. Cei care au reusit sa ajunga la Venetia au navigat pe strazi ca niste bancuri de pesti rapitori, infulecand pizza si gelato si lasand in urma hartii si sticle de plastic.

La Serenissima („cea mai linistita“), cum este supranumita Venetia, e oricum altcumva, numai asa nu. Lumea paseste in cristelnita splendid sculptata a orasului cu ghidul in mana si cu fanteziile impachetate alaturi de periuta de dinti si de bocancii rezistenti. Pleosc-pleosc! Uite cum fug venetienii.

Turismul nu este singurul motiv al exodului accelerat, dar o intrebare pluteste in aer ca un abur: cine va fi ultimul venetian ramas? „Venetia este un oras minunat“ – spunea directorul unei fundatii culturale. De la fereastra sa puteai privi Bazinul San Marco – cu nesfarsita-i flotila de salupe, gondole si autobuze acvatice numite vaporetti – si dincolo, spre Piazza San Marco, epicentrul turismului venetian.

„Serios, este un imens teatru. Daca ai bani, poti inchiria un apartament intr-un palat din secolul al XVII-lea cu servitori si poti pretinde ca esti un aristocrat.“ Va rugam sa luati loc. in aceasta piesa, Venetia va juca un dublu rol. Venetia, orasul in care locuiesc oameni, si Venetia, orasul vizitat de turisti. Luminile, decorurile si costumele sunt atat de frumoase ca ti se frange inima, insa intriga e foarte confuza, iar finalul incert.