De zece ani, cateva mii de locuitori din Rosia Montana traiesc in incertitudine si dezbinare pe un munte de aur si nici o posibila solutie nu ii va multumi pe toti.
Un indicator ruginit, asezat la rascruce de drumuri, imi arata ca mai sunt 5 km pana la Rosia Montana si la Muzeul Galeriilor Romane de acolo. Ma alatur localnicilor care asteapta resemnati, facand cu mana sa fie luati de o "ocazie". Rareori cate un autobuz ia drumul spre comuna. E greu de imaginat ca soseaua plina de hartoape si rupta de lume duce spre locul in care se afla cel mai bogat zacamant de aur din spatiul european. Rosia Montana, sau Alburnus Maior, cum se numea in timpuri stravechi, a atras deopotriva colonistii romani din antichitate, inginerii reginei Maria Tereza, intreprinderile Republicii Socialiste Romania si investitorii straini de astazi.
Goana dupa aur isi pierde insa aerul romantic aici, in "vestul salbatic" romanesc, unde, sub chipul de o rara frumusete al Apusenilor, se dezvaluie povestea mai degraba trista a unei economii in ruina, cu infrastructura de mult neglijata, salarii mici si somaj crescut. In tot acest timp, statul roman se afla sub presiunea integrarii in Uniunea Europeana, care cere inchiderea minelor mancatoare de subventii, pina in 2007.
Sunt zece ani de cand o companie multinationala a sosit pe valea Rosiei cu promisiunea unei vieti mai bune. Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) doreste sa inlocuiasca mina aurifera de stat cu o imensa cariera de suprafata, ceea ce ar asigura cateva sute de locuri de munca pe o perioada de 20 de ani, cat sunt planificate sa dureze constructia si exploatarea minei.
