Oceanele au necazuri in adancul albastru. Din extremitatile nordice ale Marii Groenlandei pana la vartejurile Cercului Antarctic, ne golim marile de peste.
Text: Fen Montaigne
Din 1900 incoace, este posibil ca multe specii sa fi scazut cu aproape 90%, iar situatia se inrautateste. Navoadele de pescuit curata recifele. Supertraulere aspira crevetii. Natiunile iau legile in deradere.
Criza se face simtita pe masa goala a unei familii din Senegal, in numarul tot mai mic de elevi ai unei scoli primare dintr-un sat de pe tarmul marii, in meniurile restaurantelor si in plutirea lipsita de vlaga a capturilor nedorite, prinse neintentionat si aruncate peste bord cu usoara indiferenta.
In urmatoarele doua povesti vom examina pierderile nete, raportate la veniturile modeste. In primul rand, amploarea si profunzimea problemei, asa cum au fost reduse doar la masacrul maiestuoaselor exemplare de ton-cu-inotatoare-albastra. Apoi, strangularea lenta a unui sat de pescari din Newfoundland, o poveste-avertisment in
care disparitia codului a dus la diminuarea mijloacelor de subzistenta si a unui mod de viata, transmise din generatie in generatie. Din fericire, exista si exemple incurajatoare, cum ar fi o rezervatie marina din Noua Zeelanda, infiintata datorita incapatanarii unui biolog, care insista ca e nevoie de o noua etica asupra oceanului - una care sa ne ceara sa percepem oceanul nu ca pe o marfa, ci ca pe o comunitate in care avem cu totii o miza in joc.
Nu exista peste mai magnific care sa inoate in oceanele lumii decat tonul-cu-inotatoare-albastra-urias, care poate creste pana la 3,65 m lungime, 680 kg si poate trai 30 de ani. In ciuda marimii sale, e o faptura foarte hidrodinamica, capabila sa strabata apele cu 40 de kilometri pe ora si sa se scufunde la adancimi de aproape un kilometru.
Spre deosebire de majoritatea celorlalti pesti, are un sistem circulator cu sange cald, care-i permite sa colinde din Arctica pana la tropice. Mai are un atribut extraordinar, care s-ar putea dovedi fatal pentru el: carnea untoasa de pe abdomen, completata din belsug cu straturi de grasime, e considerata a fi cel mai bun sushi din lume.
In ultimul deceniu, o armada high-tech, adesea ghidata de avioane de recunoastere, a urmarit uriasul-cu-inotatoare-albastra dintr-un capat al Mediteranei in altul, prinzand anual in navoade zeci de mii de asemenea pesti, multi dintre ei in mod ilegal. Tonul-cu-inotatoare-albastra e ingrasat in larg, in custi marine, inainte de a fi impuscat si transat pentru pietele de sushi si carne din Japonia, America si Europa.
Atat de mult urias-cu-inotatoare-albastra a fost scos din Mediterana, incat populatia e in pericol de colaps. Intre timp, autoritatile din Europa si Africa de Nord au facut prea putin pentru a opri macelul.
