Codul din Newfoundland a hranit lumea timp de secole. In anii 1990, pescuitul industrial deja distrusese rezervele de peste.
Pe coasta de sud-vest a insulei, o comunitate izolata se zbate sa supravietuiasca colapsului resurselor care o sustineau. Cum a inceput familia Vautier, cu generatii in urma, sa-si castige existenta pescuind cod in Newfoundland, scotand cu mana din undita fiecare peste lucios, alb-verzui, e o poveste care se pierde in negura istoriei.
Dar e limpede cum se va sfarsi totul. Ray Vautier incearca sa-si vanda barca si, cand va reusi, toata acea pricepere incredibila, transmisa din tata in fiu - abilitatea de a citi suprafata apei, de a cunoaste fiecare crevasa si fiecare proeminenta de pe fundul oceanului si, mai ales, de a simti pe unde se furiseaza pestii -, se va stinge in familia lui.
Vautier, in varsta de 45 de ani, s-a pregatit pentru asta cand si-a trimis fiul la colegiu in St. John's, ca sa studieze tehnologia auto. Ce-l mai tine inca pe mare e numarul ambarcatiunilor pescaresti scoase la vanzare, pe masura ce pescarii din jurul Newfoundlandului abandoneaza industria, odinioara definitorie pentru provincie. Pana acum, nimeni nu i-a facut o oferta decenta pentru vasul sau, de 10,5 metri, cu coca din fibra de sticla si motor diesel, pe care Vautier l-a cumparat nou-nout in 2003, indeplinindu-si, in sfarsit, un vis pe care-l avusese inca din adolescenta, cand se apucase de pescuit.
"Intotdeauna mi-am dorit o barca noua, ceva solid, care sa nu ia apa - spune el. Se pare ca mi-am ales un moment nepotrivit ca s-o cumpar." La numai cateva luni dupa ce isi luase barca, oficialitatile canadiene au declarat un moratoriu complet asupra pescuitului de cod, a doua oara in decurs de un deceniu, din cauza recoltarii excesive.
Pescuitul codului a redevenit legal in anul urmator, dar cum cotele de pescuit sunt atat de mici si aplicate cu strictete, Vautier a acceptat, in cele din urma, ca nu-si va putea castiga existenta la bordul ambarcatiunii pe care a botezat-o Visul Mult Asteptat. E racoare si se lasa ceata la ora 3 dimineata, in ziua de deschidere a sezonului de pescuit cod din 2006, o vreme foarte buna, dupa standardele unui pescar.
Vautier pleaca de acasa, tarandu-si picioarele pe cararea intunecata care strabate La Poile. Satul e ceea ce localnicii din Newfoundland numesc o comunitate pescareasca mica. Niciun drum nu ajunge aici; niciun automobil nu a trecut vreodata pe aici. De cand au inceput oamenii sa se aseze in zona, in secolul al XIX-lea, pescuitul a fost cam singura activitate economica.
