Revista National Geographic: Sa avem grija de planeta!

Fiecare gram de aur are o eticheta mai putin cunoscuta - pretul adevarat este platit in bani dar si in suferinta. Iar acest pret este acum mai mare ca niciodata.

Text: Brook Larmer

La fel ca numerosi dintre stramosii sai incasi, Juan Apaza e sub puterea aurului. Coborand intr-un tunel de gheata aflat la 5.100 m inaltime in Anzii peruvieni, minerul in varsta de 44 de ani isi indeasa in gura o mana de frunze de coca, pregatindu-se pentru foamea si epuizarea inevitabile.

Timp de 30 de zile pe luna, Apaza trudeste, fara a fi platit, in inima acestei mine sapate sub un ghetar, deasupra orasului situat la cea mai mare altitudine din lume, La Rinconada. Timp de 30 de zile, el infrunta pericolele care i-au ucis pe multi dintre confratii sai mineri - explozibili, gaze toxice, surpari ale tunelurilor - pentru a extrage aurul pe care-l solicita lumea.

Apaza face toate acestea fara a fi platit, numai pentru a beneficia de ziua de astazi, ziua a treizeci si una, cand lui si confratilor sai li se permite ca, pe durata unui schimb, patru ore sau poate putin peste, sa extraga si sa pastreze cata roca pot duce pe umerii lor osteniti. In cadrul vechiului sistem de loterie care inca functioneaza in Anzi, cunoscut sub numele de cachorreo, acesta trece drept salariu: un sac de roca ce ar putea contine o mica avere in aur sau, de cele mai multe ori, extrem de putin. Apaza inca asteapta sa dea norocul peste el.

"Poate ca azi e ziua cea mare", spune schitand un zambet care dezveleste un singur dinte, de aur. Pentru a-si spori sansele, minerul si-a adus deja "obolul Pamantului": o sticla de pisco, bautura spirtoasa locala, asezata la gura minei; cateva frunze de coca strecurate sub o stanca; si, cu cateva luni in urma, un cocos sacrificat de un saman pe culmea muntelui sacru.

Acum, inaintand prin tunel, el murmura o rugaciune in limba sa materna, Quechua, adresata zeitatii care domneste peste munte si peste aurul pe care-l contine. "Ea e Frumoasa noastra adormita", spune Apaza, aratand spre o curba sinuoasa de pe terenul inzapezit de deasupra minei. "Fara binecuvantarea ei, n-am gasi niciodata aur. Am putea sa nici nu mai iesim vii de aici."

Nu e tocmai El Dorado. Dar timp de mai bine de 500 de ani, stralucitoarele filoane de aur prinse sub gheata de aici, de la 5 km deasupra nivelului marii, au atras oamenii in acest loc din Peru. Printre primii sositi s-au numarat incasii, care priveau metalul vesnic lucitor ca pe „sudoarea Soarelui“; apoi spaniolii, a caror lacomie pentru aur si argint a grabit cucerirea Noii Lumi.

Dar numai acum, odata cu cresterea pretului aurului – cu 235% in ultimii opt ani – 30.000 de oameni au invadat La Rinconada, transformand tabara unor prospectori singuratici intr-un sordid oras de cocioabe, pe acoperisul lumii.

Alimentata de noroc si disperare, afundandu-se in propriile deseuri toxice si in lipsa de infranare, aceasta tara a nimanui abunda acum in visatori si escroci dornici sa dea lovitura, chiar cu pretul distrugerii mediului – si a lor insisi. Scena poate parea aproape medievala, dar La Riconada este una dintre frontierele unui fenomen pe de-a-ntregul modern: goana dupa aur a secolului al XXI-lea.

Timp de mii de ani, dorinta de-a avea aur i-a dus pe oameni la extreme, alimentand razboaie si cuceriri, intretinand imperii si circulatii monetare, niveland muntii si padurile. Aurul nu e vital pentru existenta umana; de fapt, are relativ putine intrebuintari practice. Totusi, virtutile sale fundamentale – densitatea si maleabilitatea neobisnuite, laolalta cu stralucirea-i nepieritoare – au facut din el una dintre marfurile cele mai ravnite din lume, un simbol transcendent al frumusetii, bogatiei si nemuririi.

Aproape toate societatile, de-a lungul vremii, l-au investit cu o putere aproape mitologica: de la faraoni (care insistau sa fie ingropati in ceea ce numeau „carnea zeilor“) la minerii din California (a caror goana nebuna dupa un filon bogat a ajutat la construirea Vestului American) si pana la finantisti (care, urmand sfatul lui Sir Isaac Newton, au facut din el fundamentul economiei globale).