Locul nasterii lui Isus e astazi unul dintre cele mai disputate de pe pamant. Israelienii se tem de locuitorii radicalizati ai Betleemului, care se agita in fata zidurilor de beton ce-i inconjoara.
Text: Michael Finkel
Nu in acest fel au intrat Maria si Iosif in Betleem, dar asa se intra acum.
Astepti la zid. E o baricada descurajanta de beton, inalta cat o cladire cu doua etaje, garnisita cu sarma ghimpata. Langa ea, te simti ca si cum ai sta la poalele unui baraj. Soldati israelieni inarmati cu pusti de asalt iti examineaza actele. Iti perchezitioneaza vehiculul.
Prin ordin militar, niciun civil israelian nu are voie sa intre aici. Si putini locuitori ai Betleemului au voie sa iasa. Motivul pentru care zidul exista, dupa declaratiile guvernului israelian, este sa tina teroristii la distanta de Ierusalim. Betleemul si Ierusalimul se afla la o distanta de numai noua kilometri si jumatate, desi, in geografia comprimata si rebela a regiunii, aceasta cifra le situeaza pe taramuri diferite. Poate sa dureze si o luna ca o carte postala sa ajunga dintr-un oras in celalalt.
Betleemul este pe Malul de Vest, pe teritoriul cucerit de Israel in timpul Razboiului de Sase Zile, din 1967. Este oras palestinian; cei mai multi dintre cei 35.000 de locuitori ai sai sunt musulmani. In 1900, peste 90 la suta din populatia orasului era crestina.
In prezent, Betleemul este doar o treime crestin, iar acest procent scade constant, pe masura ce crestinii pleaca spre Europa sau America. Cel putin o duzina de atentatori sinucigasi au provenit din oras si din districtul care il inconjoara. Adevarul este ca Betleemul, "orasul micut" venerat in timpul Craciunului, este unul dintre cele mai controversate locuri de pe Pamant.
Daca primesti permisiunea sa intri, o usa de otel precum cea a unui vagon de marfa aluneca in laturi, scrasnind. Soldatii se dau la o parte si patrunzi in bresa temporara din zid. Apoi usa se inchide la loc, scartaind pe sine si trantindu-se cu zgomot.
Te afli in Betleem.
Orasul, situat la marginea arida a desertului iudaic, e construit pe cateva coline line, cu varful tesit si vegetatie putina. Casele mai vechi sunt facute dintr-o piatra galben-pal, inghesuite pe stradute abrupte si inguste. Cateva taxiuri obosite umbla de colo-colo, claxonand intruna. La o taraba, carnea de miel se roteste pe o tepusa, lasand sa picure grasimea.
Niste barbati stau pe scaune de plastic si sorb din paharele cafeaua araba, tare. In aer pluteste mirosul gunoiului neridicat. In timp ce-ti croiesti drum in sus, pe deal, poti sa vezi marimea zidului si sa schitezi traseul pe care s-a tot extins - un sarpe cenusiu si segmentat de turnuri de paza cilindrice, care sugruma metodic orasul.
In interiorul zidului, de-a lungul granitelor Betleemului, se afla trei tabere de refugiati palestinieni, cuburi cu apartamente ingramadite unele peste altele la intamplare. Fiecare adiere de vant pe aleile din tabere face sa fluture colturile a sute de afise cu martiri - barbati tineri, cu o privire fixa, impasibila, unii strangand in maini cate o pusca.
