Criza globala a alimentelor

Societatea moderna ne-a eliberat de povara de a ne semana, recolta si chiar de a prepara painea cea de toate zilele, in schimbul poverii de a plati pentru ea. Remarcam doar atunci cand preturile cresc. Iar consecintele lipsei noastre de atentie sunt profunde.

Anul trecut, cresterea vertiginoasa a preturilor la alimente a fost un semnal de alarma pentru planeta. Intre 2005 si vara lui 2008, preturile graului si porumbului s-au triplat, iar pretul orezului a crescut de cinci ori, declansand revolte in aproximativ 20 de tari si aruncand 75 de milioane de oameni in saracie.

Dar, spre deosebire de socurile anterioare provocate de crize alimentare pe termen scurt, aceasta crestere abrupta a preturilor s-a produs intr-un an in care agricultura mondiala a inregistrat productii de cereale record. Preturile ridicate sunt mai degraba un simptom al unei probleme mai mari care incearca reteaua alimentara globala.

Dupa ani in care rezervele de hrana au tot scazut, in 2007 nivelul lor a ajuns sa acopere numai consumul global pentru 61 de zile – al doilea cel mai redus nivel inregistrat vreodata. "Cresterea productivitatii agricole e de numai 1-2% pe an – avertiza Joachim von Braun, director general al Institutului International de Cercetari pentru Politici Alimentare, din Washington, D.C., in punctul de varf al crizei.

Este prea putin pentru a acoperi cresterea demografica si cererea, tot mai mari. "Preturile exagerate reprezinta semnalul ultim ca rezervele sunt secatuite de cerere – si ca, pur si simplu, nu mai exista suficiente alimente. O asemenea crestere a preturilor agricole loveste cu precadere cel mai sarac miliard de oameni de pe planeta, care in mod obisnuit cheltuiesc 50-70% din venituri pentru mancare.

Desi preturile au scazut acum din cauza imploziei economiei mondiale, inca se situeaza in apropierea valorilor-record, iar problemele de baza – rezerve scazute de alimente, crestere demografica si tendinta de plafonare a productiei - nu au disparut.

Se estimeaza ca schimbarea climei – cu anotimpuri tot mai calde si criza tot mai puternica a apei – va reduce recoltele intr-o mare parte a lumii, schitand spectrul a ceea ce unii cercetatori deja numesc „criza alimentara perpetua“.Ce ar putea, asadar, sa faca o lume fierbinte, aglomerata si flamanda?

Iata intrebarea cu care se lupta acum von Braun si colegii sai din Grupul Consultativ pentru Cercetari Agricole Internationale. Este un grup alcatuit din centre de cercetari agricole de faima mondiala, care au contribuit la dublarea recoltelor medii de porumb, orez si grau ale lumii de prin 1955, pana prin 1995 – o realizare atat de extraordinara, incat a fost supranumita revolutia verde.