La cîteva zile după triumfala ascensiune cu Tenzing Norgay pe Everest, Ed Hillary a fost anunţat că regina Elisabeta intenţiona să-l înnobileze, să-l facă "Sir Edmund".
Vestea l-a luat total prin surprindere. "Mi se părea imposibil", îşi aminteşte el acum. "Nu credeam că aş fi genul de om care să poarte un titlu nobiliar." De exemplu, nu se putea imagina mergînd ca un proaspăt cavaler al Ordinului Imperiului Britanic pe străzile oraşului său natal, Papakura, din Noua Zeelandă, în vechile sale haine de lucru. "Dumnezeule - se gîndea el - va trebui să-mi cumpãr cîteva costume noi."
Era un nou tip de erou: un crescător de albine lung şi deşirat, de undeva de la marginile imperiului. Unul din cei doi neozeelandezi ai expediţiei din 1953 - al doilea fiind prietenul său George Lowe - era mai stingher în societate decît cei opt camarazi englezi. Stîngăcia sa era însă compensată prin putere şi tenacitate. Învăţînd alpinismul pe timp de iarnă (sezonul închis pentru albinărit) în Alpii de Sud ai Noii Zeelande, Hillary era la fel de bun pe gheaţă şi zăpadă ca oricare dintre coechipierii săi. Iar pînă la urmă, el şi Tenzing aveau să fie cei care să atingă vîrful.
Rex, fratele său mai mic, împreună cu care administra afacerea cu albinele, l-a întîlnit la Londra pentru a participa la ceremonia din iulie, în cursul căreia Ed, Tenzing şi colonelul John Hunt, conducătorul expediţiei, urmau să fie decoraţi. A urmat o petrecere în grădina de la Buckingham Palace, cu 7.500 de invitaţi în costume scrobite şi rochii de vară înghesuindu-se sub umbrele, în ploaie. "Am fost conduşi spre o cameră de nişte membri ai personalului", îşi aminteşte Rex. "Erau probabil cu toţii nişte lorzi sau lady sau Dumnezeu-ştie-ce. Apoi a intrat regina. Pe atunci era tînără şi foarte drăguţă." Ed a îngenuncheat pe un taburet, Elisabeta l-a atins uşor cu o sabie mică pe amîndoi umerii şi i-a spus: "Ridică-te, Sir Edmund." În continuare, după cîteva săptămîni de toasturi cu şampanie în Marea Britanie, Hillary făcea cunoştinţă cu primele sale dimineţi de mahmureală...
Cu aura strălucitoare a noii sale celebrităţi, proaspătul alpinist-cavaler s-a oprit apoi, pe drumul de întoarcere spre Auckland, la Sydney, unde i-a făcut curte viitoarei sale soţii, Louise Rose, studentă la Conservatorul din Sydney. A ezitat însă să-i ceară mîna. "Cu siguranţă, nu eram chiar un favorit al femeilor", recunoaşte el. "Ideea unei cereri în căsătorie mă îngrozea, pur şi simplu. Din fericire, viitoarea mea soacră era o doamnă foarte hotărîtă şi a deschis ea însăşi această discuţie cu Louise." Marele cuceritor al Everestului s-a mulţumit deci să asculte convorbirea telefonică în care mama Louisei îi punea fiicei întrebarea-cheie.
În anii care au urmat, Hillary a condus expediţii ce au atins în premieră cîteva vîrfuri himalayene, printre care Baruntse (7.168 m), Chago (6.893 m) şi Pethangtse (6.738 m), a condus tractoare modificate spre Polul Sud, în cadrul unei expediţii ştiinţifice britanice care a traversat Antarctica, a umblat prin Nepal în căutarea lui Yeti şi a scris cărţi despre aventurile sale. După ce a abandonat albinăritul, în 1963, el a semnat cu firma Sears un contract de consultanţă pentru camping, în cadrul căruia a testat noi modele de corturi în vacanţele petrecute cu Louise şi cei trei copii ai lor: Peter, Sarah şi Belinda.
Comentarii
RSS pentru acest articol.