Arcadele de piatră sunt fenomene geologice atât de insolite, încât în unele locuri li s-a atribuit o origine supranaturală.
După asfaltarea desăvârşită în 2010 cu fonduri europene, şoseaua care leagă între ele localităţile nordice din judeţul Mehedinţi e impecabilă şi înlesneşte acum accesul spre locuri cu felurite surprize. Limita cu Gorjul o constituie Râul Motru, care, la Apa Neagră, este traversat de două poduri, unul lângă altul. Cel vechi, un arc elegant din piatră, cu aspect arhaic, a fost început cam pe vremea lui Tudor Vladimirescu. Alături – podul modern din beton, mai lat dar mai prozaic, care a fost construit cu numai vreo 3 decenii în urmă. (După ce autorităţile au primit o scrisoare de la o firmă din Italia, care avertiza că s-au împlinit 150 de ani de când au făcut acel pod şi deci nu mai e în garanţia lor!) La extremitatea opusă a periplului mehedinţean se află pilonul rămas pe malul românesc al Dunării din ceea ce a fost cel mai remarcabil pod al antichităţii romane, de peste un kilometru lungime. Între cele două poduri-repere istorice, se mai află un alt pod, unic în felul său, cu o frumoasă poveste geologică. Este Podul lui Dumnezeu de la Ponoarele. Şoseaua, care face două curbe înainte de a ajunge la primărie, are de trecut obstacolul unei văi adânci de aproape 20 de metri. Dar aici nimeni n-a trebuit să-şi bată capul cum să încastreze un viaduct. Cei doi versanţi prăpăstioşi sunt legaţi unul de altul printr-o arcadă masivă de calcar, groasă de 7-8 metri, deci atât de solidă încât au trecut pe ea fără teamă, timp de mii de ani, turmele muntenilor din Izverna, carele romane, transporturile de cupru extras din minele de la Baia de Aramă, pe care Mircea cel Bătrân le exporta în Occident cu bun câştig pentru vistierie, trupele turceşti şi ruseşti, trăgând după ele tunuri şi bunuri jefuite, pandurii lui Tudor, iar în timpuri recente, camioanele Belaz încărcate cu minereu la Bratilovu şi Mărăşeşti.
Uimit de statura deopotrivă fermă şi armonioasă a podului, ce aminteşte austeritatea Porţii Sărutului, a lui Brâncuşi, cărturarul Nicolae Densuşianu, enciclopedist fantast, a susţinut că podul este opera misterioşilor pelasgi. Unii cred asta şi acum. Localnicii s-au mulţumit să-l atribuie lui Dumnezeu. În perioada comunistă, cenzura ateistă l-a rebotezat „Podul Natural de la Ponoarele“, denumire care, la drept vorbind, este cât se poate de artificială.
Geologii ne spun că, de fapt, Podul lui Dumnezeu este ceea ce a rămas prin prăbuşirea tavanului unei galerii de peşteră.
Text: Cristian Lascu
(Vezi articol complet în revistă)
Comentarii
Axiomele se folosesc in matematica. Pe baza unui set de axiome, de exemplu Axiomele lui Euclid, se construieste un sistem matematic, cum ar fi Geometria Euclidiana. Acel sistem matematic nu are nicio legatura cu realitatea, este o constructie logica , bazata pe acel set de axiome, motiv pentru care, veridicitatea axiomelor nu poate fi pusa la indoiala....nu exista axiome false. Poti avea 2+2=5 ca axioma, si construiesti un model matematic pe baza asta, nu e niciun fel de problema.
In studiul lumii reale, de care se ocupa fizica, nu matematica, se folosesc postulate, in locul axiomelor. Postulatele sunt adevaruri demonstrate experimental, dar pentru care nu avem inca o teorie care sa le explice. Exemplu: postulatele Mecanicii Cuantice.
Chaos a avut dreptate in ceea ce a spus, dar a incurcat postulatul cu axioma. Daca dumneavoastra considerati "credinta poporului in dumnezeu" ca fiind axioma, aveti dreptate, intrucat ea nu are nicio legatura cu lumea reala.
Un postulat nu poate fi, dovada fiind existenta, in Romania, atat a ateilor, cat si a celor de alta religie.
Nu exista credinta poporului, exista credinta unui grup, mai mare sau mai mic. Din pacate avem mult de munca pana la a ajunge la un nivel civilizat in discutiile pe tema religiei.
Axioma: Adevăr fundamental admis fără demonstrație, fiind evident prin el însuși. 2. Enunț prim, nedemonstrat, din care se deduc, pe baza unor reguli, alte enunțuri. (DEX)
”Axiomele se pot demonstra experimental” :)))
Cum adica credinta poporului? Are tot poporul o singura credinta? Credinta e personala, sau na, la nivel de turma pentru unii ca asa sunt obisnuiti. Dar a generaliza in halul asta la nivel de popor e urat.
*Axiomele se pot demonstra stiintific. Experimental.
Iar pt. Dl/Dna Chaos: poate m-am exprimat gresit; hai sa spunem axiome. Nu ma refer la existenta lui Dumnezeu ci la existenta credintei poporului in Dumnezeu. Nu e nimic gresit daca intr-un articol de stiinta apar referiri la credinta poporului.
"adevaruri elementate, chiar daca nu sunt demonstrate pe cale stiintifica"
Din cate stiu eu stiinta nu fuge de adevaruri si nici adevarurile de stiinta.
Metoda stiintifica e cea mai buna metoda cunoscuta de a demonstra un adevar. Daca ceva da gres in a fi demonstrat pe cale stiintifica, inseamna ca e in dilema daca acel "adevar" e chiar atat de adevarat.
Ideea era ca, intr-o revista de stiinta nu au cum sa apara referiri la denumiri/obiceiuri religioase sau divinitati, decat in contextul unor articole ce studiaza explicit acea religie/mit/credinta, si/sau impactul ei asupra evolutiei unei societati, etc.
Nu poti face, ca autor respectabil al unui articol stiintific, judecati de valoare pe baza propriilor credinte religioase, motiv pentru care nu incheiem articole referitoare la LHC cu "da Doamne sa mearga" sau la decodificarea genomului uman cu "da Doamne sa ne iasa si asta".
Imi mentin parerea ca Podul Natural de la Ponoarele e o definitie logica, stiintifica.
In speranta ca s-a inteles ceea ce am spus, fara a mai jigni pe cineva, am incheiat acest subiect.
RSS pentru acest articol.