Dobrogea Centrala este cel mai batran teritoriu al Romaniei, pentru ca e alcatuita din asa-numitele sisturi verzi, roci cristaline vechi de peste un miliard de ani. Peste aceasta temelie s-au depus calcare cu atoli de corali, care se mai recunosc inca in relief, imprimand peisajului o nota spectaculoasa, originala. Dar si mai remarcabil este ce nu se vede.
Text: Cristian Lascu
Terenul stancos fiind arid si brazdat de crapaturi, este evident ca apele circula undeva in adanc, in lungul unui sinclinal (o structura geologica in forma de copaie) si ajung intr-un loc. Dar unde? Aceasta intrebare i-a framantat mult pe geologi si pe geografi. Un raspuns a venit in chip neasteptat. In timp ce faceau o cale ferata la Sitorman, langa comuna Piatra, constructorii au fost nevoiti sa dinamiteze o colina calcaroasa.
Mare le-a fost mirarea cand, dupa explozie, au vazut cascandu-se un crater, in fundul caruia, cativa metri mai jos, lucea o apa. Zeci de bascule cu piatra au fost turnate acolo, dar in zadar: golul parea capabil sa ingurgiteze orice cantitate de balast. Inginerii au proiectat o deviere. Dar o noua bubuitura a avut ca rezultat deschiderea unei noi caverne cu apa. S-a facut un ocol si mai mare si astfel calea ferata a fost finalizata.
Dar, dupa cativa ani, terasamentul a inceput sa se taseze. Noi, speologii, stiam de ce: intre timp, patrunseseram cu echipament de scufundare in misterioasa cavitate. Nu uit plutirea prin bezna lichida, intr-o apa de cristal, survoland stanci pravalite si stalagmite. O pulbere argintie acoperea podeaua si peretii – praful timpului asternut de milenii in aceasta ruina netulburata.
M-au intrigat si numeroasele stalagmite si alte formatiuni rupte si imprastiate pe podea, de ca si cum vizitatori preistorici cu apucaturi de turisti contemporani ar fi trecut pe aici. Desi lunga doar de 100 m, cavitatea are un gabarit generos, o inaltime maxima de 8 m, o topografie complicata de existentaunor puturi ce coboara spre un nivel necunoscut si e in mod evident parte a unui sistem carstic mult mai amplu, inca neexplorat.
Un coridor ajunge la numai 4 m sub calea ferata, deci, exagerand putin, nu ar fi fost exclus ca o locomotiva ghinionista sa viziteze galeria. Pe baza topografiei exacte pe care am facut-o, terasamentul a fost consolidat.
Comentarii
Gr., 1983, Câteva aspecte noi în geomorfologia României, Pedimentele din Dobrogea, în vol.
Sinteze geografice, Edit. Did. Ped. , Bucureşti.
Rădulescu, I., Basarabeanu, N., Marin, I., 1975, Regionarea reliefului Dobrogei
Rădulescu, I., 1965, Podişul Casimcei. Consideraţii paleogeografice
opescu. N., Ielenicz, M., 2003, Relieful Podişului Dobrogei – caracteristici şi evoluţie
Pişota, I., 1993, Câteva consideraţii hidrologice asupra râului Casimcea, AUB – Geogr., XLII.
Orghidan, N., 1964, Valea Casimcei. Observaţii geomorfologice, Lucr. Inst. Speol. „E. Racoviţă”, I – II.
astea sunt unele din bibliografii pe care le-am incercat si eu si sunt foarte folositoare. Pentru ceva mai nou, cauti pe net rezumate de lucrari de doctorat daca s-au mai facut pe dobrogea. Nu stiu daca vrei ceva legat de relief sau de populatie.
P.S. cauti lucrarile la biblioteca universitara, iar daca nu le gasesti, cauta intens in anticariate. daca nu esti din Bucuresti, cauti la biblioteca oraseneasca sau cea judeteana de care apartii, daca n-ai nici un rezultat, te sfatuiesc sa bati un drum ori la cel mai apropiat centru universitar, ori in Bucresti.
Astept raspuns, daca nu aici, poate pe e-mail.
Multumesc, Oana
RSS pentru acest articol.