Revista National Geographic: Sa avem grija de planeta!

  • RSS 
  • Urmăreşte-ne pe Facebook! 
  • Urmăreşte-ne pe Twitter!
Ştiinţă - În căutarea altor lumi
earths1 - În strălucirea a doi sori, o Lună cît Pămîntul (stînga de tot) e prinsă în strînsoarea unei planete inelate uriaşe, cît Jupiter. Datorită gravitaţiei, suprafaţa „Lunii“ s-a sfărîmat şi interiorul i se topeşte. Ilustraţia arată cum lumile de mărimea Pămîntului pot fi distruse de giganţii de lîngă ele. Dar la distanţe mai mari, ele pot proteja planetele mici de resturi şi chiar le ajută să se formeze. Observarea giganţilor – cum sînt majoritatea planetelor găsite pînă acum – este un pas spre descoperirea altor lumi. Foto: Mark Thiessen
earths1
earths2 - Acreţia nucleului Primele planete care apar din discul spiralat de gaze şi resturile de rocă din jurul unei stele nou-născute sînt giganţi de gaze ca Jupiter şi Saturn. Cei mai mulţi astronomi cred că ei capătă formă încet, crescînd pas cu pas din roca discului. Foto: Mark Thiessen
earths2
earths4 - Forţa gravitaţiei lor absoarbe gazele discului, formînd o planetă-gigant învăluită în gaz. Foto: Mark Thiessen
earths4
earths8 - Un vast nor de praf, stîrnit poate de ciocnirea asteroizilor, învăluie tînăra stea Beta Pictoris în imaginile din 1984. Foto: Mark Thiessen
earths8
earths9 - O astfel de formare a planetelor poate dura milioane de ani. Prea încet, consideră unii teoreticieni, care spun că gazul necesar creşterii planetei nu stă atît timp în disc. Ei susţin o variantă mai rapidă. Foto: Mark Thiessen
earths9
earths12 - În această teorie, gravitaţia face ca discul de gaz şi praf să se desfacă în nori denşi, figuraţi sus ca nişte bulgări luminoşi. Fiecare nor se comprimă, iar materia solidă cade spre centru, formînd un nucleu în cîteva mii de ani . Restul norului se contractă, rezultînd gigantul de gaz. Procesul poate dura sub un milion de ani. „E un scenariu frumos“ – spune Boss, deşi admite că „pînă acum este doar poveste.“ Situaţia s-ar putea schimba, dacă giganţii (care – se ştie acum – orbitează circa 10% din sori) se vor dovedi mult mai comuni, ceea ce ar însemna că ei cîştigă constant cursa contra eroziunii discului. Foto: Mark Thiessen
earths12
earths13 - Giganţii se formează departe de steaua lor, unde materia primă e din abundenţă. Dar astronomii au descoperit mulţi giganţi care, aparent, au migrat spre interior după formare. Conform unei teorii, procesul începe cu o stea nou-născută ce face o gaură în discul de gaze şi praf ce se învîrte în jurul unei stele tinere. Foto: Mark Thiessen
earths13
earths14 - Gaura nu rămîne aşa: frecarea dintre particule şi moleculele de gaz încetineşte rotaţia discului. Materia spiralează în interior, ducînd cu ea gaura – şi planeta. Foto: Mark Thiessen
earths14
earths15 - Căutarea de planete în jurul altor stele e o cursă spre instrumente în stare să capteze lumina unei planete cît Terra. Telescoapele modeste au fost de ajuns pentru a detecta indirect primele planete, giganţi de gaz cam cît Jupiter. Dar imaginea propriu-zisă a unui gigant îndepărtat cere instrumente puternice, ataşate celor mai mari telescoape, cum sînt Keck-urile, din Hawaii, şi VLT, Very Large Telescope, din Chile – patru telescoape imense, plus altele mai mici, mobile, ce-şi pot uni lumina, dînd o imagine mai clară. Din 2007, o serie de misiuni spaţiale ar putea duce la găsirea altor lumi. Foto: Mark Thiessen
earths15
earths16 - Grupul lui Michel Mayor a urmărit o stea de tipul Soarelui ca să găsească o planetă îndepărtată. Atrasă de planeta nevăzută, steaua 51 Pegasi se apropie şi se îndepărtează de Terra la fiecare 4,2 zile. O schimbare de culoare a trădat oscilaţia: lumina stelei e puţin mai albastră cînd se apropie şi mai roşie cînd se îndepărtează. Foto: Mark Thiessen
earths16
earths18 - Debra Fischer „prinde“ lumina de la un vechi telescop la Chabot Space & Science Center, în California. Foto: Mark Thiessen
earths18
earths19 - Partea întunecată a unei Luni luceşte sub strălucirea palidă a Terrei – lumina solară reflectată de aceasta. Astronomii se antrenează, încercînd să identifice în strălucirea Terrei semne ale vieţii. Foto: Mark Thiessen
earths19
earths20 - Ca să măsoare distorsiunea luminii în atmosferă, sistemul trebuie să monitorizeze o stea luminoasă de lîngă ţinta telescopului. Dacă nu exisă nici o stea? La Observatorul Lick, un laser e emis în atmosfera superioară ca să creeze un punct strălucitor – o stea artificială. Foto: Mark Thiessen
earths20
earths21 - Ca să vadă mai clar obiectele îndepărtate, întunecate, cum sînt planetele, astronomii se bazează pe optica adaptativă, care elimină distorsiunile din imaginile telescopice. Bruce Macintosh explică ideea de bază: el sileşte o imagine distorsionată – creată aici de o „oglindă magică“ – să „sară“ într-o oglindă mai mică, construită ca să creeze distorsiuni egale, de sens contrar. În a doua oglindă, Macintosh arată normal. În astronomie, atmosfera turbulentă a Terrei creează distorsiunile; o oglindă flexibilă din telescop îşi schimbă forma de sute de ori pe secundă ca să le compenseze. Foto: Mark Thiessen
earths21
earths22 - Balans rotit. Modelarea unei stele orbitate de o planetă masivă – a doua natură pentru Lance Deal, aruncător de ciocan. Ca o stea care-şi ţine planeta pe orbită, medaliatul cu argint la J.O. din 1996 menţine bila, astfel încît sistemul să se mişte în jurul unei axe comune. Trăgînd de bila de 4,5 kg – a cărei orbită e marcată de inelul luminos –, Deal oscilează uşor, cum arată cercul mic descris de lampa sa de cap. Căutînd aceleaşi oscilaţii la stele, astronomii au găsit majoritatea planetelor cunoscute. Foto: Mark Thiessen
earths22
earths23 - Văzând departe Interferometrul-pilot Palomar creează o interferare a luminii lîngă telescopul de 500 cm de pe Muntele Palomar, din California. Lumina stelară captată de oglinzi prin trapele deschise ajunge în clădirea centrală, unde e suprapusă pentru a dezvălui detalii prea fine pentru un telescop convenţional. Charles Beichman spune: „PTI e primul pas pe calea găsirii unor planete de tipul Pămîntului.“ Foto: Mark Thiessen
earths23
earths24 - Vînătorii de planete Echipa îi includea pe Paul Butler şi Geoff Marcy, ţinînd o copie a cilindrului cu iod folosit pentru a cerne lumina stelară în căutare de planete. Foto: Mark Thiessen
earths24
earths25 - Metaforic vorbind, un licurici este doar o scînteie în lumina unui reflector de 1,5 m diametru. Pentru astronomii care speră să „vadă“ lumina unei planete cît Terra orbitînd o stea de miliarde de ori mai strălucitoare este ca şi cum ar distinge un licurici în strălucirea unui reflector, de la 5.000 km, într-o noapte ceţoasă. Ceaţa – artificială în acest caz – este praf cosmic emis de roiul de asteroizi şi comete care, probabil, înconjoară steaua. Provocarea pentru vînătorii de Pămînturi: blocarea luminii stelare, astfel ca planeta să fie vizibilă. Foto: Mark Thiessen
earths25
earths26 - Astronomii se antrenează, încercînd să identifice în strălucirea Terrei semne ale vieţii. Un indiciu e licărirea vegetaţiei în lumină infraroşie – „marginea roşie“ – care luminează o imagine în infraroşu a unei păduri din Idaho. Foto: Mark Thiessen
earths26
earths28 - Un vast nor de praf, stîrnit poate de ciocnirea asteroizilor, învăluie tînăra stea Beta Pictoris în imaginea din ianuarie trecut. Aceasta dă o vedere laterală a norului discoidal şi indică strălucirea cu culoare falsă iar în infraroşu, acoperă o zonă mai mică, de două ori cît sistemul nostru planetar. Partea colorată în roşu a discului arată neregulat, poate pentru că planetele nevăzute deplasează praful. Foto: Mark Thiessen
earths28
 
Afiseaza 
Pagina 1 din 2
 
 Comentarii

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

 Statistici
 
Categorie
Numarul de imagini publicate in categorie: 21
Numarul de imagini nepublicate in categorie: 0
Categorie vizualizata: 261 x
Cele mai vizualizate imagini in categorie
earths1 - În strălucirea a doi sori, o Lună cît Pămîntul (stînga de tot) e prinsă în strînsoarea unei planete inelate uriaşe, cît Jupiter. Datorită gravitaţiei, suprafaţa „Lunii“ s-a sfărîmat şi interiorul i se topeşte. Ilustraţia arată cum lumile de mărimea Pămîntului pot fi distruse de giganţii de lîngă ele. Dar la distanţe mai mari, ele pot proteja planetele mici de resturi şi chiar le ajută să se formeze. Observarea giganţilor – cum sînt majoritatea planetelor găsite pînă acum – este un pas spre descoperirea altor lumi. Foto: Mark Thiessen
earths1
Image Detail   73 x
earths9 - O astfel de formare a planetelor poate dura milioane de ani. Prea încet, consideră unii teoreticieni, care spun că gazul necesar creşterii planetei nu stă atît timp în disc. Ei susţin o variantă mai rapidă. Foto: Mark Thiessen
earths9
Image Detail   71 x
earths28 - Un vast nor de praf, stîrnit poate de ciocnirea asteroizilor, învăluie tînăra stea Beta Pictoris în imaginea din ianuarie trecut. Aceasta dă o vedere laterală a norului discoidal şi indică strălucirea cu culoare falsă iar în infraroşu, acoperă o zonă mai mică, de două ori cît sistemul nostru planetar. Partea colorată în roşu a discului arată neregulat, poate pentru că planetele nevăzute deplasează praful. Foto: Mark Thiessen
earths28
Image Detail   71 x
Cele mai recente imagini adaugate in categorie
earths1 - În strălucirea a doi sori, o Lună cît Pămîntul (stînga de tot) e prinsă în strînsoarea unei planete inelate uriaşe, cît Jupiter. Datorită gravitaţiei, suprafaţa „Lunii“ s-a sfărîmat şi interiorul i se topeşte. Ilustraţia arată cum lumile de mărimea Pămîntului pot fi distruse de giganţii de lîngă ele. Dar la distanţe mai mari, ele pot proteja planetele mici de resturi şi chiar le ajută să se formeze. Observarea giganţilor – cum sînt majoritatea planetelor găsite pînă acum – este un pas spre descoperirea altor lumi. Foto: Mark Thiessen
earths1
Image Detail   24. 10. 2011
earths2 - Acreţia nucleului Primele planete care apar din discul spiralat de gaze şi resturile de rocă din jurul unei stele nou-născute sînt giganţi de gaze ca Jupiter şi Saturn. Cei mai mulţi astronomi cred că ei capătă formă încet, crescînd pas cu pas din roca discului. Foto: Mark Thiessen
earths2
Image Detail   24. 10. 2011
earths4 - Forţa gravitaţiei lor absoarbe gazele discului, formînd o planetă-gigant învăluită în gaz. Foto: Mark Thiessen
earths4
Image Detail   24. 10. 2011
 
Powered by Phoca Gallery
 

Natura

 

Istorie

 

Explorări

 

Ştiinţă

 

Locuri si oameni

Eşti aici: Galerii foto Ştiinţă În căutarea altor lumi