In 1991, trupul inghetat al unui barbat care a trait acum 5.300 de ani a iesit la iveala dintr-un ghetar care se topea in Alpi. Noi descoperiri ale legistilor dezvaluie faptul ca a fost ucis de o sageata infipta in spate, posibil in timpul unei ambuscade.
Text: Stephen S. Hall
Era sfarsitul primaverii cand carpenii-negri isi desfaceau manunchiuri de flori galben aprins in vaile abrupte care se intind spre nord, spre muntii cunoscuti astazi sub numele de Alpii Italieni. Barbatul zorea printr-o padure pe care o stia prea bine, zvacnind de durere din cauza ranii de la mana dreapta si oprindu-se din cand in cand sa se asigure daca nu cumva era urmarit. In timp ce urca panta, polenul galben al florilor de carpen cadea asemenea unei ploi invizibile, condimentand apa si mancarea pe care le inghitea cand se oprea sa se odihneasca. Cinci mii de ani mai tarziu, vanatorul neolitic, pe care il numim Omul Gheturilor, inca mai are in corpul sau urme ale acestui praf stravechi - o dovada microscopica a anotimpului in care a trecut prin aceasta padure, in drum spre muntii din apropiere, unde avea sa i se implineasca sorocul.
Din 1991, cand alpinistii i-au descoperit trupul mumificat intr-o adancitura in stanca aflata sus, in Alpii Ötztal, pe granita dintre Italia si Austria, cercetatorii au folosit instrumente tot mai sofisticate si idei tot mai indraznete pentru a reconstitui viata si vremurile Omului Gheturilor (sau "Ötzi"), cel mai vechi membru intact al familiei umane. Stim ca era un barbat scund, musculos si, pentru acea vreme, destul de in varsta la
cei 45 de ani ai sai. Daca ne luam dupa toporul pretios, cu lama de cupru, care a fost gasit langa el, presupunem ca avea un statut social destul de important. A pornit la drum imbracat cu trei straturi de haine si incaltari solide, cu talpi din piele de urs. Era bine echipat, avand un pumnal cu varful de cremene, un mic set de ustensile pentru aprinderea focului si un recipient din coaja de mesteacan, in care avea taciuni aprinsi, infasurati in frunze de artar. Si totusi s-a aventurat in aspra salbaticie avand surprinzator de putine arme: sagetile din tolba de piele de caprioara nu erau finisate, ca si cum si-ar fi terminat rezerva de munitie de curand si era pe cale sa o refaca in graba.
