Folosind tehnici de scanare computerizata si datarea cu carbon radioactiv, cercetatorii spera sa afle mai multe despre cadavrele conservate in tinuturile mlastinoase ale Europei.
Text: Karen E. Lange
Barbatul - sau ce mai ramasese din el - s-a ivit din turba irlandeza intr-o zi de iarna din 2003, cu parul inca aranjat asa cum fusese in ultimele clipe dinaintea mortii. La spate era tuns scurt; in fata, lung de 20 de centimetri, era dat pe spate si intarit cu rasina de pin. Iar acesta era doar inceputul misterului.
Descoperit in sita de dimensiuni industriale a unei instalatii de procesare a turbei, trupul gol avea capul rasucit puternic spre stanga, picioarele si antebratele lipsa, smulse de masinaria care il extrasese dintr-o mlastina de langa localitatea Clonycavan.
Capul si trunchiul pastrau urmele unor violente deliberate, suferite inainte de a fi aruncat in apa: nasul ii era spart, craniul sfaramat, abdomenul spintecat. In timp ce zacea in mlastina, capul spart i s-a aplatizat sub greutatea muschiului de turba ud, iar apele intunecate i-au facut pielea maro si i-au vopsit parul in rosu portocaliu.
Au fost chemati arheologii, caci nu era vorba de o victima oarecare: Omul din Clonycavan era o mumie de mlastina, marturia imbalsamata pe cale naturala a unor ritualuri misterioase din epoca nord-europeana a fierului, secolele de dinainte si de dupa Hristos.
Sute de asemenea mumii, gasite in smarcurile din Irlanda, Marea Britanie, Germania, Olanda si in special din Danemarca, au fost conservate de lipsa de oxigen si de compusii antimicrobieni din muschiul de turba. Oamenii au scornit povesti despre mumiile din turba de cand au fost indentificate ca fiind stravechi, la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Somnul lor sculptat contrasteaza cu moartea naprasnica, trupurile fascineaza si inspira dorinta de conectare cu trecutul ancestral, cand zonele umede si mocirloase - acum asanate si exploatate pentru profit - erau portaluri catre o alta lume. In mlastini locuiau zeii; tot aici salasluiau spiritele decazute. Aici au fost ingropati probabil cei mai temuti ori mai dispretuiti traitori ai epocii fierului sau au fost sacrificati cei mai iubiti si mai puternici, pentru a castiga favoarea zeilor.
Astazi, cercetatorii dispun de noi instrumente - tomografe computerizate, imagini tridimensionale si datarea cu carbon radioactiv - pentru a intelege ce e cu aceste trupuri si cu putinele obiecte gasite alaturi de ele.
Altceva nu prea mai exista. Europenii din epoca fierului nu au lasat marturii scrise ale credintelor si obiceiurilor lor. Multe dintre mumiile propriu-zise au disparut dupa ce au fost reinhumate sau lasate sa se descompuna. Unele, aflate in muzee, au suferit de pe urma eforturilor de restaurare ale unor curatori prea zelosi.
Altele sunt fantome: anul trecut, doi cercetatori au publicat intr-un jurnal german de arheologie un articol intitulat "Poporul imaginar". Ei au conchis, cu strangere de inima, ca regretatul Alfred Dieck, un arheolog german care si-a dedicat viata catalogarii mumiilor de mlastina, inventase multe dintre cazuri.
Comentarii
RSS pentru acest articol.