Revista National Geographic: Sa avem grija de planeta!

De ce au disparut rivalii nostri din Epoca Glaciara? Eurasia a fost a lor timp de 200.000 de ani. Apoi au sosit nou-venitii.

Text: Stephen S. Hall

Cativa speologi amatori care explorau un sistem amplu din nordul Spaniei, in martie 1994, au dibuit cu lanternele o mica galerie laterala si au remarcat doua mandibule umane ivindu-se din solul nisipos. Pestera, numita El Sidrón, se afla in mijlocul unei paduri de castani si stejari, intr-o zona muntoasa indepartata din provincia Asturia, la sud de Golful Biscaya.

Banuind ca oasele de mandibula ar putea data doar din Razboiul Civil din Spania, cand partizanii republicani au folosit El Sidrón pentru a se ascunde de soldatii lui Franco, exploratorii au anuntat imediat jandarmeria locala. Dar cand anchetatorii politiei au inspectat galeria, au descoperit ramasitele unei tragedii mult mai mari - si, dupa cum avea sa se demonstreze, mult mai vechi. In numai cateva zile, reprezentantii legii au excavat aproximativ 140 de oase, iar un judecator local a cerut ca ramasitele sa fie trimise la Institutul National de Patologie Criminalistica din Madrid.

Cand oamenii de stiinta si-au incheiat analiza (care a durat aproape sase ani), Spania avea la activ cel mai vechi caz neelucidat din lipsa de probe. Oasele din El Sidrón nu apartineau soldatilor republicani, ci erau ramasitele fosilizate ale unui grup de oameni de Neandertal care au trait - si probabil au suferit o moarte violenta - in urma cu aproximativ 43.000 de ani. Locatia ii situeaza intr-una dintre cele mai importante intersectii geografice ale preistoriei, iar data ii plaseaza fix in centrul unuia dintre cele mai persistente mistere din intreaga evolutie a omului.

Oamenii de Neandertal, cele mai apropiate rude preistorice ale noastre, au dominat Eurasia timp de aproape 200.000 de ani. In acea perioada, si-au bagat faimoasele lor nasuri mari si proeminente in fiecare coltisor al Europei, ba chiar si mai departe - spre sud, de-a lungul Mediteranei, din Stramtoarea Gibraltar pana in Grecia si Irak; spre nord, catre Rusia; departe, spre vest, pana in Britania si aproape pana in Mongolia, spre est.

Oamenii de stiinta estimeaza ca pana si in perioada de varf a raspandirii neandertaliene in Europa de Vest, numarul total probabil al acestei populatii nu a depasit niciodata 15.000. Totusi ei au reusit sa reziste, chiar si cand racirea climei a transformat o mare parte din teritoriul lor in ceva asemanator nordului Scandinaviei de astazi – o tundra inghetata si pustie, cu orizontul sumbru intrerupt de cativa copaci piperniciti si licheni.

Insa la momentul tragediei produse in El Sidrón, totusi oamenii de Neandertal erau pe fuga, tintuiti, se pare, in Iberia, in mici enclave din Europa Centrala si de-a lungul zonei sudice mediteraneene, impinsi de o clima in curs de deteriorare si inghesuiti o data in plus de raspandirea spre vest a oamenilor cu anatomie moderna, care plecasera din Africa si ajunsesera pana in Orientul Mijlociu si chiar mai departe.

In decursul altor aproximativ 15.000 de ani, oamenii de Neandertal au disparut definitiv, lasand in urma lor cateva oase si multe intrebari. Au fost o rasa inteligenta si perseverenta de supravietuitori, foarte asemanatori noua, sau o fundatura a evolutiei, provocata de handicapuri cognitive?