La Cîrlomăneşti, nu departe de vulcanii noroioşi din Buzău, s-au descoperit recent o inscripţie (raritate absolută în Dacia preromană) şi fundaţiile unui nou sanctuar.
Un platou înalt de 25 de metri, cu o suprafaţă de 7.000 mp, este fieful profesorului Mircea Babeş, care, meticulos, de peste 30 de ani, dezgroapă aici o davă din ultimul veac dinainte de Hristos. De jos pare pălăria unei ciuperci uriaşe sculptată de două ravene în Dealul Arman. Poziţia e uşor de apărat, fără a fi neapărat inaccesibilă unui duşman hotărît. „Destul cît să nu intre hoţii sau animalele sălbatice peste tine“ – spune Babeş.
Un bărbat la vreo 60 de ani, impunător, fără să fie înalt, cu barba în vînt şi mîinile în buzunarele pantalonilor scurţi, profesorul e ca la el acasă în dava de la Cîrlomăneşti şi în tot ce ţine de istoria geto-dacilor.
„Dacă am fi în Danemarca, am fi găsit şi noi vreo zece daci conservaţi în turbării, cu toate hainele pe ei“ – spune el. Aflu că, în ceea ce-i priveşte pe daci, sîntem frustraţi de absenţa unuia dintre cele mai mari „festinuri“ pentru arheologi: cimitirele. „În aşezări rămîn doar gunoaiele, ceea ce lasă în urmă oamenii după ce au plecat cu tot ce era valoros. În morminte îi găseşti pe oameni şi ce şi-au luat cu ei pe lumea cealaltă.“
Paradoxal, din epoca dacică clasică (secolele al II-lea î.Hr. - I d.Hr.), în ciuda avîntului cultural şi demografic evident, aproape că nu sînt morminte. În M-ţii Orăştiei, pe o arie de circa 200 kmp, unde erau cinci cetăţi şi zeci de aşezări importante, nu există un singur mormînt. Probabil, dacii îşi incinerau morţii, împrăşiindu-le cenuş a în apele rîurilor.
Arheologii trebuie să se mulţumească – n-au încotro – cu urmele de aşezări, care sînt din belşug: sate, tîrguri (dave), cetăţi puternic fortificate, sanctuare, tezaure, puţine arme şi multă ceramică. Aşezările civile de tip dava, precum cea de la Cîrlomăneşti, erau reşedinţe tribale – centre de producţie, de cult, de viaţă socială şi comerţ. Cetăţile fortificate cu ziduri din piatră, regăsite în special în zonele montane, aveau mai degrabă rol de garnizoană sau de reşedinţe ale unor şefi militari.
Cîrlomăneşti a fost punctul de pornire al unei aventuri de aproape un an în căutarea acestei lumi dispărute.
Sanctuarul descoperit aici e al treilea din acest sit. Toate sînt orientate cu laturile lungi şi eventual cu o absidă spre nord, asemenea templelor de la Grădiştea Muncelului, Popeşti sau Racoş. Construite din lemn şi lut, acestea aveau peste 50-60 mp şi erau acoperite.
Nu ştim ce se întîmpla în ele, cui se aduceau ofrande, în ce consta cultul. Prin prisma acestui mister în care sînt învăluiţi dacii, un simplu ciob dintr-un vas de provizii, pe care sînt inscripţionate cîteva litere greceşti, poate fi considerat descoperirea anului. Acest fragment de ceramică pe care s-au păstrat numai cinci litere, incizate în lutul crud înainte de ardere (...leos B...), întregite de profesorul Mircea Babeş în basileos B..., respectiv (vasul) regelui B..., este extraordinar de important: pentru a doua oară în întreaga Dacie nord-dunăreană, după descoperirea de la Ocniţa-Buridava, din anii ,70, aflăm dintr-o sursă scrisă autohtonă că locuitorii unei dave îşi numeau şeful rege. În ciuda faptului că acest conducător nu putea fi decît un regiş or – stăpînind peste o davă şi peste ţinuturile înconjurătoare din valea mijlocie a Buzăului, Cîrlomăneşti, unde săpăturile vor mai continua probabil încă 20 de ani –, s-a dovedit o sursă de descoperiri importante pentru arheologi. În anii 1972-1975, profesorul Mircea Babeş a descoperit aici o colecţie, unică în toată lumea geto-dacică, formată din statuete zoo- şi antropomorfe din ceramică, a căror semnificaţie cultică este certă, şi un tezaur cu 124 de monede dacice de argint, care ar fi putut fi bătute în davă.
Text: Cătălin Gruia
Comentarii
RSS pentru acest articol.