Barbari ai stepelor antice? Să nu ne grăbim!
Un nou mormînt descoperit, vechi de 2.700 de ani, arată că aceşti faimoşi călăreţi erau foarte talentaţi în prelucrarea aurului.
Dintr-o groapă de 4 metri, Pavel Leus priveşte în sus spre cei trei arheologi aflaţi pe marginea ei: "Băieţi, avem o problemă. Trebuie să chemăm poliţia", spune el.
În timp ce săpa într-o movilă funerară, sau gorgan, din Republica Tuva, o zonă izolată, puţin cunoscută din Siberia, Leus tocmai dăduse peste o cameră mortuară. A observat două schelete şi strălucirea slabă a aurului. Mult aur.
"La început - şi-a amintit el mai tîrziu - am văzut un gorytus din aur (o tolbă pentru arc şi săgeţi). Apoi, privind în jur, am văzut şi mai mult aur." Era o imensă platoşă de aur, a cărei greutate s-a dovedit mai apoi a fi de 1,5 kg, una mai mică, două ace de păr sculptate din aur, fiecare avînd circa 30 cm lungime, pumnale placate cu aur, un adevărat covor de metal strălucitor.
Arheolog încercat, care a petrecut numeroase veri împreună cu echipele arheologice ruseşti, Leus devenise primul om care, după 2.700 de ani, a pătruns în această cameră, un mormînt regal al poporului misterios cunoscut sub numele de sciţi. Nomazi şi aprigi războinici, aceştia au trăit în Asia Centrală cu aproximativ nouă secole î.Hr., iar cultura lor s-a răspîndit spre vest, spre sudul Rusiei şi Ucraina, ajungînd chiar pînă în Germania, înainte de a dispărea treptat la începuturile erei creştine.
După anunţul lapidar al lui Leus, conducătorul expediţiei, Konstantin Chugunov, de la Muzeul de Stat Ermitaj din St. Petersburg, a coborît în groapă pentru a arunca personal o privire printre bîrnele din tavanul camerei. A fost urmat rapid de colegii săi de expediţie, Hermann Parzinger şi Anatoli Nagler, de la Institutul Arheologic German din Berlin. "Dumnezeule! - a exclamat Nagler, ce se uita cu atenţie - ai dreptate. Avem nevoie de poliţie."
În Republica Tuva, o enclavă rar populată, cu păşuni şi vîrfuri muntoase acoperite de zăpezi, aflată la patru fusuri orare est de Moscova, cel mai răspîndit delict este furtul de vite. Şi totuşi, arheologii se temeau că orice se putea întîmpla dacă s-ar fi răspîndit vestea că o comoară fabuloasă se află într-un puţ deschis, în imensitatea acestui teritoriu. Chugunov a dat fuga deci în oraşul Turan, la 16 km distanţă, ca să-l cheme pe Nikolai Bondarenko, prietenul său, să păzească tezaurul cu o puşcă de vînătoare pînă la asigurarea unei protecţii permanente din partea poliţiei.
În următoarele trei săptămîni, protejaţi de patrulele înarmate, arheologii au scos din mormînt 20 kg de aur, mult mai mult decît s-a găsit vreodată într-un mormînt siberian.
Adevărată necropolă a sciţilor, valea care adăposteşte acest gorgan conţine multe alte movile funerare. Localnicii o numesc Valea Ţarilor, crezînd că toate movilele adăpostesc regi. Unele, cu siguranţă, o fac.
Aproape toate gorganele sînt simple movile de pămînt, placate uneori cu pietre. Însă patru dintre ele ies în evidenţă, fiind în totalitate din piatră. Chugunov, Parzinger şi Nagler au ales unul dintre acestea pentru săpături şi l-au numit Arzhan-2, după un sat din apropiere. Sute, dacă nu chiar mii de sciţi au lucrat la construcţia sa, tăind lespezi de gresie din versanţii văii, transportîndu-le apoi cîţiva kilometri şi aranjîndu-le în cerc. Înaltă de 2 metri şi cu un diametru de circa 80, era o coroană din mii de tone de piatră.
"Sincer să fiu, nu mă aşteptam să găsesc mare lucru", a spus Chugunov mai tîrziu. Arheologii care explorează mormintele scitice ştiu dintr-o tristă experienţă că jefuitorii ajung probabil primii la morminte. Ei îşi croiesc drum spre camerele mortuare, de unde înşfacă aurul şi bijuteriile, lăsînd tot restul - rămăşiţe umane, arme, provizii pentru viaţa de apoi - într-un haos de nedescris. Într-adevăr, o depresiune din centrul gorganului Arzhan-2 sugera că acesta fusese jefuit cu secole în urmă. "Jefuitorii sapă întotdeauna în centru, pentru că, dacă e gorganul vreunui rege, aceasta este poziţia cea mai probabilă a mormîntului său", a spus Parzinger.
Arheologii au început să înlăture sistematic pietrele din perimetrul gorganului, curăţînd încet-încet o brazdă orientată spre centrul acestuia, spre presupusul jackpot. Au ajuns astfel la o mică adîncitură în săpătură. Era destul de departe de centru, la vreo 14 metri. Putea fi totuşi un mormînt? Au început să sape.
În cea de-a patra zi de săpături, cazmaua lui Leus a lovit lemnul - tavanul mormîntului, construit din bîrne de zadă, foarte rezistente la umezeală. Luînd o mistrie, a curăţat pămîntul de pe bîrne. Abia atunci a zărit cel mai spectaculos tezaur scitic descoperit în ultimele decenii.
În total au fost descoperite 5.700 de piese de aur, fără a pune la socoteală nenumăratele mărgele. Cele mai multe erau figurine reprezentînd animale, în special feline ce seamănă cu lei sau, posibil, tigri, dar şi porci mistreţi. Acestea au fost, cu siguranţă, cusute pe costumele (care nu s-au păstrat) bărbatului şi femeii ale căror schelete s-au găsit, unul lîngă celălalt, pe podeaua mormîntului. Mai erau 431 de mărgele de chihlimbar din îndepărtata Baltică, ajunse, probabil, în Siberia ca mărfuri de schimb sau ca pradă de război. Şi s-au mai găsit 1.657 de mărgele de turcoaz, vîrfuri de săgeţi din bronz, os şi fier, rămăşiţele unui arc, vase rituale de piatră şi multe altele. "Chiar şi fără aur, tot ar fi fost o descoperire extrem de valoroasă", a spus Chugunov. Datările cu radiocarbon au plasat mormîntul în secolul VII î.Hr.
Adevărate covoare de mărgele şi figurine de animale se întind aproape de schelete ca şi cum ambele persoane ar fi fost împodobite la fel. "Nu ştim dacă femeia a fost o regină sau doar o concubină, însă, din moment ce ornamentele lor au fost similare, amîndoi trebuie să fi avut rang înalt."
Analizele osemintelor au stabilit vîrsta bărbatului între 40 şi 45 de ani, iar cea a femeii între 30 şi 35, cu cel puţin zece ani sub media de viaţă normală pentru sciţi. Ei au fost îngropaţi în acelaşi timp, însemnînd, după toate probabilităţile, că ea a fost sacrificată pentru a-l însoţi pe bărbat pe lumea cealaltă. Într-o societate scitică dominată de bărbaţi, nici n-ar fi putut fi altfel. "Probabil că a fost otrăvită sau poate că ea a ales să moară ca să fie cu soţul ei", a spus Chugunov.
Vara trecută, în al doilea sezon de săpături, am văzut zi de zi cum echipa a curăţat de pietre cei 80 de m lăţime ai gorganului. Eram obişnuit cu imaginea arheologilor folosind scule fine: mistrii, lame de cuţit, pensule. Însă munca de aici presupunea muşchi. Chugunov şi tovarăşii săi au angajat o sută de lucrători tineri: muzica pop ce se revărsa din radiourile lor era bruiată de hîrşîitul lopeţilor şi de zgomotul pietrelor aruncate în basculante. Pe măsură ce gorganul scădea, un mic munte de steril se înălţa alături.
Multe alte morminte au fost găsite în interiorul movilei: unele imediat sub stratul de piatră, altele ascunse între lespezi. La sfîrşitul verii, numărul lor ajunsese la 26. În mod surprinzător, nici unul nu fusese jefuit. "Este un caz unic în Siberia. Arheologii au deschis circa 30 de gorgane mari, ca acesta, însă niciodată n-am găsit un întreg complex funerar nederanjat", a spus Chugunov.
După obiectele funerare recuperate, arheologii au concluzionat că jumătate dintre morminte nu erau scitice. Nomazii turcici, care au început să sosească în regiune la cîteva secole după sciţi, foloseau adesea gorganele existente ca loc de veci pentru rudele lor, îngropîndu-le la mică adîncime, la suprafaţa acestora.
Mormintele scitice - Chugunov numărase 12, plus cel regal - au fost găsite în diverse situri risipite pe teritoriul gorganului. Deşi nu prea bogate, ele au oferit repere privitoare la viaţa sciţilor dintr-o perioadă puţin cunoscută oamenilor de ştiinţă. Conform arheologului Nagler: "acesta este cel mai bogat în informaţii dintre toate gorganele scitice excavate vreodată."
Comentarii
RSS pentru acest articol.