Popor misterios de războinici nemuritori, strămoşii ideali ai românilor, prima mare civilizaţie a lumii? Află istoria din spatele miturilor.
La Cîrlomăneşti, nu departe de vulcanii noroioşi din Buzău, s-au descoperit recent o inscripţie (raritate absolută în Dacia preromană) şi fundaţiile unui nou sanctuar. Un platou înalt de 25 de metri, cu o suprafaţă de 7.000 mp, este fieful profesorului Mircea Babeş, care, meticulos, de peste 30 de ani, dezgroapă aici o davă din ultimul veac dinainte de Hristos. De jos pare pălăria unei ciuperci uriaşe sculptată de două ravene în Dealul Arman. Poziţia e uşor de apărat, fără a fi neapărat inaccesibilă unui duşman hotărît. „Destul cît să nu intre hoţii sau animalele sălbatice peste tine“ – spune Babeş.
Un bărbat la vreo 60 de ani, impunător, fără să fie înalt, cu barba în vînt şi mîinile în buzunarele pantalonilor scurţi, profesorul e ca la el acasă în dava de la Cîrlomăneşti şi în tot ce ţine de istoria geto-dacilor.
„Dacă am fi în Danemarca, am fi găsit şi noi vreo zece daci conservaţi în turbării, cu toate hainele pe ei“ – spune el. Aflu că, în ceea ce-i priveşte pe daci, sîntem frustraţi de absenţa unuia dintre cele mai mari „festinuri“ pentru arheologi: cimitirele. „În aşezări rămîn doar gunoaiele, ceea ce lasă în urmă oamenii după ce au plecat cu tot ce era valoros. În morminte îi găseşti pe oameni şi ce şi-au luat cu ei pe lumea cealaltă.“
Paradoxal, din epoca dacică clasică (secolele al II-lea î.Hr. - I d.Hr.), în ciuda avîntului cultural şi demografic evident, aproape că nu sînt morminte. În M-ţii Orăştiei, pe o arie de circa 200 kmp, unde erau cinci cetăţi şi zeci de aşezări importante, nu există un singur mormînt. Probabil, dacii îşi incinerau morţii, împrăşiindu-le cenuşa în apele rîurilor.
Arheologii trebuie să se mulţumească – n-au încotro – cu urmele de aşezări, care sînt din belşug: sate, tîrguri (dave), cetăţi puternic fortificate, sanctuare, tezaure, puţine arme şi multă ceramică.
Aşezările civile de tip dava, precum cea de la Cîrlomăneşti, erau reşedinţe tribale – centre de producţie, de cult, de viaţă socială şi comerţ. Cetăţile fortificate cu ziduri din piatră, regăsite în special în zonele montane, aveau mai degrabă rol de garnizoană sau de reşedinţe ale unor şefi militari.
Cîrlomăneşti a fost punctul de pornire al unei aventuri de aproape un an în căutarea acestei lumi dispărute.
Comentarii
RSS pentru acest articol.