Nota editorului: Hoinărind prin Bagdadul lui Saddam Hussein, în anii 80, în plin război irano-irakian, William S. Ellis, reporter la NATIONAL GEOGRAPHIC, a remarcat aparenta nepăsare care domina oraşul.
"Linia frontului este la circa o zi cu maşina şi, cu toate acestea, oraşul îţi dă o senzaţie puternică de bunăstare", scria el în numărul din ianuarie 1985. "Suflarea războiului - acea halenă a suferinţei - moare aici, ca o briză marină care se pierde cu cît înaintează pe uscat".
Bagdadul mai cunoscuse furtuni, îi spuneau localnicii Alexandrei Boulat. Chiar şi oamenii însărcinaţi de guvern să îi monitorizeze ei activitatea urmăreau apropierea războiului cu o indiferenţă studiată. Aşa cum a făcut şi cînd a fost în Kosovo, Albania sau Indonezia, Alexandra a cercetat mai adînc, reuşind să surprindă nu pregătirile militare pentru război, ci starea de spirit a locuitorilor oraşului.
În timp ce scriu aceste rînduri, la început de aprilie, cu cîteva ore înainte ca revista să intre la tipar, Bagdadul este cuprins de haos. Statuile lui Saddam, descoperite de Bill Ellis acum două decenii, sînt tîrîte prin praful drumurilor. Alexandra se află în continuare acolo, face fotografii şi continuă să relateze despre evenimentele în desfăşurare. Nu ştiu cum va arăta Bagdadul în ziua în care vei citi acest articol, în lunile sau anii care vor urma. Cu siguranţă va fi un loc foarte diferit de ceea ce vedeţi aici.
În lunile ce vin, NATIONAL GEOGRAPHIC va publica continuarea articolului Alexandrei, pe măsură ce istoria Orientului Mijlociu se scrie chiar sub ochii ei. Pentru înţelegerea celor ce urmează, v-am oferit acest prolog în imagini şi cuvinte - instantanee ale unui oraş în prag de război.
