S-a întîmplat ca omenirea să evolueze într-un ritm oarecum constant... pînă la începutul secolului al XX-lea, cînd a accelerat brusc, căpătînd viteze ameţitoare. Pentru că oamenii şi-au împlinit un vis la fel de vechi precum omenirea: au reuşit în sfîrşit să zboare.
Tentativele duc mult înapoi în istorie. La începutul secolului al XX-lea, aceste îndrăzneli se disputau între „balonişti“, care se bazau pe un principiu de bun-simţ: ceva mai greu decît aerul nu poate zbura, şi „avionişti“, care susţineau că se pot construi aparate mai grele decît aerul care să se ridice de la sol. Şi a început iureşul!
Într-o vreme în care, undeva în Carolina de Nord, fraţii Wright înfruntau vînturile de peste Atlantic, scena aeronauticii internaţionale era la Paris. Nici românii n-au fost ocoliţi de febra invenţiilor.
Traian Vuia a spus că soluţia zborului stă în mijloacele tehnice. A abordat problema inginereşte, afirmînd că „dacă unui motor i se ataşează o suprafaţă portantă, se va ridica de la sol“.
Bănăţeanul a studiat descoperirile predecesorilor săi şi teoriile legate de zborul mecanic, aplicînd eficient trenul de aterizare cu amortizare, motorul cu o singură elice, destul de puternic pentru rulaj, şi suprafaţa portantă. A rezultat o platformă cu care experimenta toate fazele zborului: rulaj, desprindere, zbor, manevre în aer şi aterizare.
La 16 februarie 1903, Traian Vuia (n. 17 august 1872, Surducu Mic, jud. Timiş) înaintează Academiei Franceze un memoriu asupra unui aparat de zbor şi un proiect de invenţie numit „aeroplan automobil“, în care argumentează posibilitatea zborului mecanic. Brevetează invenţia în 1903 şi începe construcţia avionului la Paris. Îl termină în 1905. Pînă în 1906 experimentează platforma de zbor în cele mai mici amănunte.
Pe 18 martie 1906, la Montesson, lîngă Paris, aparatul se ridică pentru prima dată de la sol. A fost primul zbor cu mijloace proprii de bord din lume, au fost martori, au atestat-o ziarele vremii, chiar dacă se pretinde altceva.
Într-o scrisoare din august 1906, Vuia scria: „Ai putut vedea! Nu m-am ascuns, am experimentat în văzul tuturor. Vor continua alţii, tot mai mulţi. Aşa se realizează progresul...“
Geniul creativ al lui Henri Coandă (n. 7 iulie 1886, Bucureşti) s-a manifestat de la aproape 14 ani, cînd inventase deja o secerătoare-treierătoare... antrenată de o moară de vînt!
Primele lui experimente aeronautice datează din 1906, cînd pleacă în Franţa şi face acolo teste. Proiectează primul motor cu reacţie, dar şi avionul care să-l susţină, pentru că nici un avion al vremii nu-i făcea faţă. În 1910 prezintă, la al doilea Salon Aeronautic de la Paris, primul avion cu reacţie din lume, atît de avangardist, încît a fost catalogat drept SF. La 16 oct. 1910, Coandă execută zborul de prezentare la Issy-les-Moulineaux, dar avionul ia foc în zbor. Lipsit de sprijinul comunităţii ştiinţifice, Coandă abandonează proiectul – prea complex pentru acea vreme. Atrage însă atenţia asupra unui nou mijloc de propulsie şi a unui nou tip de motor. Au urmat alte aparate, bazate pe efectul Coandă, care au marcat perioada interbelică.
Comentarii
RSS pentru acest articol.