Unii numesc mahalaua Dharavi o plaga jenanta in centrul capitalei financiare a Indiei. Locuitorii ei o numesc acasa.
Toate orasele din India sunt zgomotoase, dar nimic nu se compara cu decibelii emisi zi si noapte, fara incetare, de Mumbai, fostul Bombay, unde traficul nu se opreste niciodata si claxoanele suna intruna.
Zgomotul nu e insa o problema in Dharavi, mahalaua unde forfotesc un milion de suflete si unde pana la 18.000 de oameni se inghesuie pe un singur acru de teren. La caderea noptii, in strafundurile labirintului de ulicioare, prea inguste chiar sI pentru paraiturile ricselor cu motor, mahalaua e la fel de linistita ca o poiana inverzita.
Odata ce te obisnuiesti cu ideea de a imparti 28 m2 de podea cu 15 oameni si nenumarati soareci, te cuprinde un ciudat sentiment de relaxare - ah, in sfarsit un moment in care sa gandesti limpede. De obicei, Dharavi este numita "cea mai mare mahala din Asia", un atribut indoielnic, uneori exagerat pana la "cea mai mare mahala din lume".
Asta nu-i adevarat. Cartierul Neza-Chalco-Itza, din Ciudad de Mexico, are de patru ori mai multi locuitori. In Asia, Orangi Township, din Karachi, intrece Dharavi. Chiar si in Mumbai, unde aproximativ jumatate din populatia in rapida crestere, de 12 milioane, a orasului traieste in ceea ce eufemistic se cheama "locuinte informale", alte mahalale intesate rivalizeaza cu Dharavi ca marime si mizerie.
Totusi Dharavi ramane unica printre mahalale. Un cartier situat chiar in centrul Mumbaiului, care pastreaza incarcatura emotionala si istorica a unui Harlem subcontinental - un centru de 2,5 km2 al tuturor lucrurilor, geografic, psihologic, spiritual.
