Hazarii pretuiesc educatia si munca sarguincioasa, dar credinta lor musulmana siita si trasaturile asiatice au facut din ei multa vreme o tinta. Vor avea o viata mai buna in epoca posttalibana?
Text: Phil Zabriskie
In inima Afganistanului exista un spatiu gol, o absenta izbitoare, unde candva strajuiau cei doi colosali Buda din Bamian. In martie 2001, talibanii au lansat rachete spre statui zile in sir, fara intrerupere, apoi au pus explozibil in interiorul lor si l-au detonat.
Cei doi Buda au privit spre Bamian timp de 1.500 de ani. Negustori pe Drumul Matasii si misionari de diferite credinte au venit si au plecat. Emisari ai imperiului au trecut pe aici - mongoli, safavizi, moguli, britanici, sovietici -, adesea lasand urme sangeroase. S-a format o tara numita Afganistan. Regimuri s-au ridicat si s-au prabusit sau au fost rasturnate. Statuile au rezistat tuturor acestora. Dar talibanii au vazut in cei doi Buda doar niste idoli nonislamici, erezii sculptate in stanca. Nu le-a pasat ca vor fi considerati brute.
Nu s-au temut de o viitoare izolare. Distrugerea statuilor a fost afirmarea "pioasa" a credintei lor, mai presus de istorie si de cultura. A fost, de asemenea, si o demonstratie a puterii lor asupra poporului care traia vegheat de cei doi Buda: hazarii, locuitori ai unei regiuni izolate din tinuturile muntoase centrale ale Afganistanului, cunoscuta ca Hazarajat - pamantul lor de suflet, chiar daca nu a fost intru totul alegerea lor. Numarand cam o cincime din populatia Afganistanului, hazarii au fost de mult etichetati ca indezirabili.
Ei sunt in mare parte musulmani siiti intr-o tara coplesitor musulmana sunnita. Sunt recunoscuti pentru harnicia lor, desi fac muncile pe care nu vrea sa le faca nimeni. Trasaturile lor asiatice - ochi mici, nas turtit, obraji lati - i-au pus deoparte, intr-o casta de facto mai joasa, amintind atat de des de inferioritatea lor, incat unii o accepta ca pe un adevar. Talibanii ajunsi la conducere - in mare parte fundamentalisti sunniti, etnici pastuni - i-au vazut pe hazari ca fiind necredinciosi, animale, straini. Nu aratau cum trebuie sa arate un afgan si nu se rugau asa cum trebuie sa se roage un musulman.
O zicala talibana spunea despre gruparile etnice nonpastune ale Afganistanului: "Tadjicii in Tadjikistan, uzbecii in Uzbekistan si hazarii in goristan", adica in mormant. De fapt, cand Buda au fost daramati, forte talibane asediau Hazarajatul, dand foc satelor pentru a face regiunea nelocuibila. Pentru ca incepea toamna, oamenii din Hazarajat se intrebau daca vor reusi sa supravietuiasca iernii. Apoi a venit 11 septembrie, o tragedie in alta parte, dar care parea sa aduca salvarea populatiei hazare.
