Dubai: capitala mondiala a huzurului

A fost odata un seic care a avut visuri marete. Tinutul sau, pe tarmul Golfului Persic, era un sat toropit, ars de soare, locuit de cautatori de perle, pescari si comercianti care isi acostau corabiile arabe subrede si barcile de pescuit de-a lungul unei ape inguste care serpuia prin oras. Dar unde altii au vazut doar un golfulet salciu, acest seic, Rashid bin Saeed al Maktoum, a vazut o magistrala catre lume.

Intr-o zi, in 1959, a imprumutat multe milioane de dolari de la vecinul sau bogat in petrol, Kuweit, pentru a draga golful pana cand a devenit suficient de larg si de adanc pentru vapoare. A construit cheiuri si depozite si a facut planuri pentru sosele, scoli si case. Unii l-au crezut nebun, altii doar ca se insala, dar seicul Rashid a crezut in puterea noilor inceputuri. Uneori, in zori, alaturi de fiul sau cel mic, Mohammed, se plimba pe tarmul gol si isi desena visul in aer cu cuvinte si gesturi. Si, in cele din urma, s-a intamplat cum a zis el. L-a construit si visul s-a implinit.

Fiul sau, seicul Mohammed bin Rashid al Maktoum, conduce acum Dubaiul si in jurul acelui golfulet a construit propriile lui vise inalte, transformand viziunea de la rasarit a tatalui sau in lumea fantastica, invadata de lumina, aer conditionat si zgarie-nori, a unui milion de oameni. Profilandu-se pe cer ca Manhattanul, un port de clasa mondiala si centre comerciale duty-free imense, micul Dubai atrage acum mai multi turisti decat intreaga Indie, mai multe vase comerciale decat Singapore si mai mult capital strain decat multe tari europene.

Oameni de 150 de natii s-au mutat aici sa traiasca si sa lucreze. Dubaiul a construit chiar si insule artificiale - unele sub forma de palmieri - pentru a-i gazdui pe cei mai bogati dintre ei. Rata sa de crestere economica, de 16%, este aproape de doua ori mai mare decat cea a Chinei. Macaralele pentru constructii puncteaza orizontul ca niste semne de exclamare.

Dubaiul e, de asemenea, o rara poveste de succes in Orientul Mijlociu, o regiune cu o istorie a esecului si stagnarii. Daca Dubaiul reprezinta o anomalie extravaganta sau un model demn de urmat de catre alte tari arabe este o intrebare care merita atentie in ziua de azi, cand lumea islamica incearca sa faca fata modernizarii. Abdulrahman al Rashid, jurnalist saudit si director al canalului de stiri Al Arabiya, prezinta astfel lucrurile: "Dubaiul exercita presiune asupra restului lumii arabe si musulmane. Oamenii incep sa-si intrebe guvernele: Daca Dubaiul poate, noi de ce n-am putea?"

Trebuie spus ca Dubaiul nu seamana cu nici un alt loc de pe Pamant. Este capitala mondiala a vietii pe picior mare; practic, atmosfera trepideaza ca un amestec volatil de exces si oportunitate. Este genul de loc unde starurile tenisului Andre Agassi si Roger Federer joaca o partida demonstrativa pe heliportul de pe acoperisul opulentului megahotel Burj al Arab; unde telefoanele celulare incrustate cu diamante, de 10.000 $ bucata, incheie tranzactii instantaneu; unde anual milioane de oameni vin cu avionul doar pentru cumparaturi.