De ce facem coliva

(28 voturi, medie 4.50 din 5)

Imagine articol

Hrana dulce pentru cei vii si imbold la inaltare pentru sufletele mortilor, vechiul ritual ortodox se modernizeaza

Cine nu s-a inghesuit macar o data, cu mana intinsa, la o pomana a mortului, ca sa primeasca si sa se bucure de acest "desert" ritual? Care sunt insa semnificatia si rostul colivei? Biserica din Orbeasca de Jos, Teleorman, e plina de colive - zeci de platouri frumos impodobite se insira pe mese.

Este Joia Mare, dis-de-dimineata, dar lumina zilei abia patrunde in lacas, caci si pervazurile ferestrelor inguste sunt pline de cosuri pregatite pentru sfintire. La lumina lumanarilor, atmosfera pare mai pioasa decat este; in asteptarea preotului, conversatia este animata si sociala. Dupa slujba, femeile se vor intoarce cu colivele sfintite la cimitir, unde au petrecut deja toata noaptea aprinzand lumanari si curatand mormintele.

Tot acest efort al comunitatii celor vii ("Biserica luptatoare", in terminologia ortodoxa) e menit sa salveze sufletele mortilor ("Bierica biruitoare"), care nu mai pot repara singuri raul facut in timpul vietii - explica Sabina Ispas, directorul Institutului de Etnografie si Folclor "Constantin Brailoiu", din Bucuresti. Mancand coliva si aprinzand o lumanare pentru morti, le daruim ganduri bune si lumina. Ele il vor determina pe mort sa aspire spre Dumnezeu (care, in acceptiunea crestina, este tocmai iubire si lumina), iar acesta este scopul pomenilor.

Colivele de la Orbeasca sunt foarte gustoase. Este o chestiune de prestigiu sa-ti iasa bine: graul zdrobit, apoi fiert indelung (pentru a trece prin ceea ce se numeste "chinul plantelor", un proces de prelucrare regasit si in textul Plugusorului si care e asimilat calvarului lui Isus) se indulceste puternic, devenind o hrana satioasa, energizanta. Nuca din belsug face din amestec o prajitura incomparabila, la care gospodinele adauga mirodenii, pesmet pe deasupra si un praf de cacao.

Copiii se aduna ciopor la inmormantari pentru a primi, intr-o bucata de hartie, o gramajoara de coliva, din care se infrupta direct, cu gura. Coliva este specifica ortodoxiei - lumii crestine a Mediteranei Orientale. Ea se face din grau curat, semanat numai intr-o anumita perioada a anului, si nu din faina, ci din bobul purtator al tainei vietii - simbol al reinvierii.

Potrivit Sabinei Ispas, care a avut coliva ca tema de cercetare pentru doctorat, aceasta este si simbol euharistic - la fel ca painea si vinul de impartasanie, ea este substanta vegetala transsubstantiata in substanta divina umana. Despre originile colivei (cuvant de sorginte greaca) exista numeroase legende populare, care o dateaza pe vremea imparatilor Diocletian (245-312 d.Hr.) sau Iulian (361-363 d.Hr.), cunoscuti pentru politica lor anticrestina, si il prezinta drept "inventator" pe Sfantul Toader, care i-ar fi invatat pe crestini cum sa-si prepare hrana din bob de grau si miere, ca sa evite produsele de la piata, spurcate din porunca imparateasca, tocmai pentru a-i sili pe crestini sa-si incalce postul.

Chiar daca nu se stie exact cand a aparut coliva, o dovada ca obiceiul este foarte vechi - spune Sabina Ispas - este faptul ca ea este singurul dar leganat pastrat in traditia ortodoxa, descins direct din sacrificiul de la templu, care era leganat de preoti spre cer si care se pastreaza si azi in balansul evreilor care se roaga la Zidul Plangerii. La Orbeasca, pregatirea colivei este aproape un prilej de competitie estetica sui-generis.

Cate femei, tot atatea chipuri a luat aceasta hrana destinata pomenirii mortilor. Si, desi obiect ritual, ea si-a pierdut din componentele simbolice - nuca, de exemplu, purtatoare a semnului crucii -, inlocuite de decoratii laice care trimit mai curand la tehnologie: bomboane metalice sau in culori fosforescente. Modernizarea colivei arata ca sensul ritualului se dilueaza, pana cand forma devine mai importanta decat fondul.

Asa a devenit coliva - si asta nu de azi - obiectul multor superstit ii populare. In Bucovina si Transilvania - scrie Simeon Florea Marian in studiul sau despre inmormantare -, se credea ca atatea pacate i se iarta mortului cate fire de grau mananci din coliva, rugandu-te pentru el. Gheorghe Ciausanu scria despre folosirea colivei in rituri de aparare impotriva strigoilor.

Coliva facuta de ziua Sfantului Haralambie (10 februarie) sau in perioada Santoaderilor se pastreaza tot anul si se foloseste pentru profilaxia ciumei pasarilor. Iar a doua zi dupa slujba de la Orbeasca - in Vinerea Pastelui -, daca cineva ar fi afumat in cadelnita coliva furata, ar fi obtinut un leac imbatabil pentru plosnite.

Share

Comentarii  

 
+1 #6 octavia serban 29-05-2013 12:46
Felicitari pentru lucrurile atat de interesante pe care ni le oferiti!
Citat
 
 
0 #5 M. PELEA 16-04-2012 07:52
HRISTOS A INVIAT !
Citat
 
 
+4 #4 24-08-2011 15:55
Ciudat cum in Ardeal nu se face coliva. Cel putin, in Cluj nu stiu pe nimeni sa aiba acest obicei, chiar daca am stat de vorba cu familii ortodoxe.
Se pare ca acolo altele sunt obiceiurile fata de cele din sudul tarii. In zona fostului Regat se pare ca Ortodoxia este aplicata sau a fost inteleasa mai altfel, lumea aici obisnuieste sa faca fală si pomeni foarte des chiar daca nu isi permit asta, material. Ca si cum ar astepta laude sau admiratie de la ceilalti...
Citat
 
 
+5 #3 Marinela Parvan 11-08-2010 08:31
Aveti ,in general,articole atat de interesante...incat ar trebui sa stau toata ziua in fata monitorului...fara a mai lucra nimic in propria gospodarie ,ceea ce nu se poate...din pacate !!!
Va doresc mult succes in continuare !!!
Citat
 
 
+8 #2 Bogdan Orzetic 26-07-2010 11:13
Daca cautam sa respectam randuielile ortodoxe pomenirile mortilor inceteaza in sambata lui Lazar. Asadar numai in anumite locuri si nu generalizat in Joia Mare se mai fac pomeniri, respectiv colive. Si asta pentru ca Saptamana Patimilor ca si Saptamana Luminata sunt dedicate exclusiv Mantuitorului Iisus Hristos - Stapanul vietii si al mortii.
Citat
 
 
+1 #1 Bogdan Orzetic 26-07-2010 11:04
Excelenta intrebare. Dar cu un raspuns mai mult "artistic". Sfat: un raspuns quintesential (documentat) la care adaugam specificul locului descris.

http://ro.orthodoxwiki.org/Coliva
Citat
 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Eşti aici: Locuri si oameni Cultura De ce facem coliva