Un fotograf roman in National Geographic.
Text: Domnica Macri
Cei care l-au cunoscut si-l amintesc asa: cu doua genti de clisee si una din camerele sale preferate (o Contessa Nettel sau o Machina) mereu la gat, cu tigara si cu un zambet in coltul gurii. Ii avea drept prieteni pe scriitorul Geo Bogza, pe sociologul Dimitrie Gusti, pe jurnalistul Brunea Fox, pe istoricul Nicolae Iorga.
Era fotograf, in adevaratul sens al cuvantului: un martor-cheie al perioadei interbelice, aflat mereu in centrul evenimentelor, manat mereu de curiozitate si de microbul jurnalistic de a fi primul la locul faptei, dar in acelasi timp capabil sa se dematerializeze, lasandu-si subiectii sa se prezinte curat, nejucat in fata camerei. In 1934, cand autoarea unui articol despre Romania, publicat de National Geographic, editia americana, era in cautare de imagini, adjunctul diviziei de ilustratii a revistei ii scria: "Am descoperit ilustratii excelente semnate de un fotograf I. Berman.
As vrea sa stiu daca ati auzit de el si daca ati vrea sa luati legatura cu el, ca sa ne trimita un portofoliu pentru a va ilustra articolul." Henrieta Allen Holmes, autoarea articolului The Spell of Rumania, publicat in aprilie 1934, era sotia unui diplomat american acreditat la Bucuresti si auzise, in mod inevitabil, de Berman, pe atunci deja un profesionist reputat in Romania.
Din setul de 120 de fotografii expediate de Berman in interval de o luna, NG a achizitionat 34, dintre care 17 au insotit articolul din aprilie. „Excelentele ilustratii“ fusesera descoperite intr-un album intitulat Peasant Art in Rumania, publicat in 1929 la Londra, ca supliment al revistei The Studio, de istoricul de arta George Oprescu.
Ce nu stia adjunctul diviziei de ilustratii era ca fotografii semnate I. Berman se aflau deja in arhivele revistei inca din 1928, donate de un anume F. Collins – opt imagini cu scene rurale –, pentru care nu erau datorate niciun fel de drepturi. Incercarile de a afla cine a fost domnul Collins si cum a ajuns el sa duca munca lui Berman la Washington au ramas fara rezultat.
Un exemplar al revistei i-a fost trimis lui Berman, alaturi de complimentele societatii, de un cec de 85 $ si de invitatia de a supune oricand imaginile sale atentiei NG. Fotografii semnate de romani nu s-au mai regasit in revista americana pana in 1995, cand actualul redactor-sef al NG Romania, Cristian Lascu, publica doua imagini de la Pestera Movile.
Dupa 74 de ani, National Geographic se bucura sa gazduiasca pentru a doua oara fotografii de Iosif Berman, unele dintre ele inedite – de data aceasta in editia romaneasca. Aceasta a fost mica aventura a unor fotografii romanesti, care au ajuns in publicatia exclusivista de la Washington (reusind chiar sa sparga tiparul hieratic, decorativ al imaginilor surprinse de fotografi americani in teritorii considerate „exotice“).
Ea nu e insa nimic fata de marea aventura care a fost viata lui Iosif Berman. Ultimul martor al acestei existente este fiica fotografului, Luiza Berman, un martor pretios, dar subiectiv si singular (cu exceptia mentiunilor din carti si din presa vremii).
