Doua viziuni ale viitorului concureaza pentru suprematie la granite de vest a Chinei.
Text: Mark Jenkins
Un grup vesel de turisti chinezi, toti din orase estice, imping o enorma roata de rugaciune tibetana. Intr-o excursie cu autocarul prin Vestul salbatic al Chinei, ei se distreaza incercand sa invarta instrumental urias. Avand nu mai putin de 15 m inaltime si 7,5 m diametru, Roata de Rugaciune a Victoriei infat iseaza, in basorelief, cele 56 de grupuri etnice ale Chinei lucrand impreuna, intr-o armonie ireala. Trei calugari in robe maro, puternici si cu capetele rase, vin sa dea o mana de ajutor. Turistii incercasera sa impinga roata de rugaciune in sens invers acelor de ceasornic – directia gresita in budismul tibetan. Calugarii inverseaza directia si invart roata ca pe un titirez gigantic.
Telefonul cuiva canta o melodie pop chinezeasca. O femeie in colanti lila cotrobaie in poseta ei supradimensionata. Un barbat in costum baga mana in paltonul lui negru din piele. O fata in bascheti Converse scotoceste in rucsacul sau argintiu. |nsa e unul dintre calugari cel care se indeparteaza de roata si scoate gadgetul din faldurile robei. Tipa in telefon, in timp ce priveste lung peste orasul de dedesubt. Acolo se afla Paradise Hotel, un colos de cinci stele care inglobeaza o piscina si o reproducere enorma din plastic alb a Muntelui sacru Kawagebo. Acolo, intinzandu-se in toate directiile, se afla locuinte in blocuri cenusii din beton. Acolo, pe coasta unui deal indepartat, se afla Manastirea Ganden Sumtseling, din secolul al XVII-lea, restaurata, o versiune mai mica, dar nu mai putin inspirata, a grandiosului palat Potala, din Tibet, intrezarindu-se prin aburul padurii ca
un palat imaginar. Bun venit la Shangri-La.
In urma cu un deceniu, acesta era un sat neinsemnat de la marginea Podisului Tibet. Astazi, dupa o transformare radicala, este unul dintre cele mai atractive locuri turistice din China, oras de intrare in zona protejata Trei Fluvii Paralele, din provincia nord-vestica Yunnan. Acum zece ani, satul initial devenea oras-fantoma, cu cladiri parasite si drumuri de pamant pustii. Majoritatea locuitorilor se mutasera din casele lor traditionale – locuinte spatioase cu aspect de cabana, cu pereti din piatra si grinzi enorme din lemn – in constructii mult mai moderne, cu apa curenta si sisteme de canalizare. Cartierul istoric pe care il lasau in urma parea condamnat. Turismul a salvat locul. Casele tibetane au fost dintr-odata redescoperite ca arhitectura unica, autohtona, care putea aduce profit. Reconstructia a inceput imediat. Sub stradutele intortocheate au fost ingropate conducte de apa si canalizare. Au fost trase electricitate si internet. Casele vechi au fost reconstruite si transformate in magazine de lux.
S-au construit magazine noi in acelasi stil, dar cu fatade baroce – ornate cu dragoni, lebede si tigri sculptati –, pentru a atrage turisti chinezi. Si au reusit: peste 3 milioane de turisti, din care aproape 90% chinezi, au vizitat Shangri-La anul trecut. Sa luam, de pilda, femeia in pantaloni negri de piele, care coboara dintr-un Hummer in parcarea Manastirii Sumtseling, da cuiva posetuta si urca pe un iac impodobit strident, insotit de un tibetan costumat traditional, cu sabie si tot tacamul. Prietenii ei fac poze. Ar putea fi la fel de bine o turista care incaleca un cal in Deadwood, Dakota de Sud, sau stand langa un bizon in Jackson Hole, Wyoming. La fel cum cultura amerindienilor a fost transformata in marfa in Vestul american, si cultura tibetana a fost comercializata in Vestul Chinei. |n orasul vechi, magazinele scumpe care vand imitatii de bijuterii tibetane, cutite si blanuri – blanurile tarcate de pisica sunt de fapt piei de caine vopsite – au inlocuit gainile si porcii care populau candva parterele locuintelor din Shangri-La.
