O cale ferată care străbate Sudul Caucazului va lega în curând Europa şi Asia, alimentând visuri, dar şi discordia din regiune.
Dinamita vine de la Ankara. Zece tone. Drumul dureaza doua zile. Camionul inainteaza prudent pe serpentine, care urca 760 de metri in muntii din partea de NordEst a Turciei. E un tinut frumos, dar neprimitor, pe unde în scurt timp va trece o cale ferată. Arslan Ustael aşteaptă dinamita în zăpadă, într-un loc unde noaptea temperaturile coboară până la –40°C. Stând în faţa tunelului de cale ferată, Ustael spune că, pe o asemenea vreme, un scuipat îngheaţă înainte să atingă pământul. E un tip încă tânăr, are 30 de ani şi multă bună-dispoziţie, ca orice turc – chiar şi aici, sus, printre norii reci, unde aşteaptă dinamita care va convinge muntele vulcanic să fi e de acord cu dorinţa lui de a-l sfredeli cu un tunel.
E un proiect care ar putea decide cariera unui tânăr inginer: construirea căii ferate Baku-Tbilisi-Kars (BTK), un „Drum de Fier al Mătăsii“ care va face legătura între regiunea petroliferă a Mării Caspice şi Turcia – şi apoi mai departe, spre Europa. Fâşia de pământ de 1.200 km dintre Marea Neagră şi Marea Caspică este cunoscută sub numele de Caucaz, după lanţul muntos prin care îşi sapă Ustael tunelul. Înainte ca regiunea să fie înghiţită de Imperiul Rus, Caucazul era punct de tranzit între Europa şi Asia; vechiul Drum al Mătăsii trecea pe aici. De secole, ca să ajungi de la o mare la cealaltă, trebuia să vâsleşti spre nord, urcând pe Don dinspre Marea de Azov, să străbaţi stepa, apoi să pluteşti pe Volga până la Marea Caspică. Abia când ruşii au început să construiască în Caucaz căi ferate, în secolul al XIX-lea, s-a putut străbate regiunea de-a dreptul.
Drumul de Fier al Mătăsii va deschide un nou capitol în istoria Caucazului. După prăbuşirea Uniunii Sovietice, în 1991, noile republici independente din Sudul Caucazului – Georgia, Armenia şi Azerbaidjanul – şi-au recăpătat importanţa strategică. Odată ce a devenit evident cât de uriaşe erau zăcămintele de ţiţei şI gaze naturale aflate sub Marea Caspică şi în jurul ei, au început eforturile de construire a unei conducte care să transporte combustibilul prin Sudul Caucazului, spre piaţa europeană. Astăzi, conductele sunt operaţionale, iar BTK se construieşte pentru a încuraja dezvoltarea comerţului, purtând mărfuri europene către est şi produse din petrol către vest, prin Sudul Caucazului.
După ce va fi gata, în 2012, calea ferată va porni din Baku, capitala Azerbaidjanului, va străbate oraşul georgian Tbilisi şi va ajunge până la Kars, un oraş turcesc situat în extremitatea sud-vestică a regiunii. Participarea Turciei semnalează o nouă aliniere în regiunea de obicei percepută ca fiind în sfera de infl uenţă a Rusiei. Ca şi conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC) – deschisă în 2005 pentru a aduce ţiţei din Baku până în oraşul turcesc Ceyhan, port la Mediterana –, calea ferată BTK este rezultatul unei alianţe între Turcia, Georgia şi Azerbaidjan; Armenia învecinată a fost deliberat lăsată pe dinafară în această înţelegere. {i, ca şi conducta, acest coridor Est-Vest va oferi o alternativă la rutele care merg spre nord, prin Rusia, sau spre sud, prin Iran.
