La doi ani după căderea talibanilor, naţiunea se zbate să-şi revină după decenii de secetă, cutremure şi războil. În Kabul, ajutorul străin aduce o speranţă. În provincii, unde şefii de triburi şi sărăcia fac legea, ajutoarele şi speranţa sunt greu de găsit.
O zăpadă apoasă cade fără încetare peste piaţa animată de strigătele sătenilor care, cu papuci de plastic alunecînd prin noroi, descarcă alimente, unelte şi alte mărfuri de strictă necesitate din camionetele 4x4. Fac curse regulate pe drumul îngust şi desfundat care leagă oraşul afgan Jalalabad de îndepărtata provincie Nuristan, din nord-est. Ninsoarea este atît de deasă, încît nici măcar nu se zăresc piscurile masivului Hinducuş, ai cărui versanţi împăduriţi cu cedru domină acoperişurile plate ale caselor din lemn şi piatră de la poale. Scena se petrecea la începutul lui noiembrie, anul trecut, în Paprok, un orăşel comercial cocoţat în zona izvoarelor tumultuoase ale Rîului Nuristan. Timp de o săptămînă, Paprok şi aproape tot restul Afganistanului au fost îmbibate de ploaie şi, în zonele mai înalte, de zăpadă - un răgaz binevenit după cei patru ani de secetă.
"Este exact lucrul de care are nevoie ţara" - spune Mohammed Ali, un responsabil cu dezvoltarea locală din partea agenţiei britanice Afghanaid. Dar s-ar putea să fie nevoie de mult mai multă, poate de încă două sezoane, ca să treacă efectele secetei."
De cînd a început seceta, mulţi fermieri afgani au pierdut două sau chiar trei recolte, neputînd să-şi planteze grîul pe cele aproape patru milioane de hectare de teren neirigat, care reprezintă peste jumătate din terenul arabil din Afganistan. Alţii au trebuit să-şi vîndă vitele, ca o ultimă soluţie disperată. Între timp, apa din rezervoarele Kabulului a scăzut şi le-a transformat în nişte bălţi cam de mărimea unor terenuri de fotbal, în care apa de-abia de-ţi trece de glezne. Pe lîngă secetă, cutremurele din ultimii ani au distrus sate întregi în nordul ţării, omorînd şi rănind mii de oameni.
Pentru afganii ca Mohammed Ali, care încearcă să-şi pună ţara pe picioare, efectele dezastrelor naturale sînt imposibil de separat de cele ale războiului. Acum doi ani, tot în noiembrie, o coaliţie condusă de Statele Unite i-a alungat pe talibani, fundamentalişti islamici aflaţi la conducerea ţării din 1996. Însă acesta a fost doar cel mai recent episod din istoria zbuciumată a ultimului sfert de secol.
