In comunitatile inuite indepartate, din Pond Inlet si Arctic Bay, vestea sosirii narvalilor ii impinge pe vanatori sa-si ia pustile si sa se indrepte spre marginea ghetii.
Text: Paul Nicklen
Intoarcerea narvalului, balena cu colt a marilor polare nordice, este un eveniment mult asteptat in zona arctica a Canadei. Dupa luni de intuneric si temperaturi de minus 40 de grade Celsius, iarna cedeaza locul primaverii, iar gheata marina care acopera Golful Lancaster incepe sa se sparga.
Portiunile deschise de apa, numite canale, devin artere de circulatie pentru balenele mici, pe masura ce ele urmeaza gheata marina in retragere, spre teritoriile lor de vara ancestrale, din jurul Insulei Baffin. In comunitatile inuite indepartate, din Pond Inlet si Arctic Bay, vestea sosirii narvalilor ii impinge pe vanatori sa-si ia pustile si sa se indrepte spre marginea ghetii.
Ca si inuitii, astept si eu cu nerabdare intoarcerea balenelor cu colt. In cea mai mare parte a lunii iunie, eu si ghidul meu am campat pe suprafata inghetata din Golful Amiralitatii. Cand in sfarsit auzim tipetele ascutite, chitaiturile si pufniturile puternice ale acestor balene sonore, ne cataram pe un bloc mare de gheata si le intampinam cu urale.
La inceput, narvalii defileaza pe langa noi in turme de cate opt sau zece, apoi in procesiuni uriase, de sute de exemplare. Pe masura ce vestea sosirii lor se raspandeste prin postul local de radio, vanatorii inuiti, multi dintre ei prieteni buni, pe care ii cunosc de ani de zile, incep sa vina pe snow-mobile-uri, carand echipamentul de campare si pusti de calibru mare. Ocupand pozitii la marginea ghetii, ei urmaresc cu atentie si asteapta ca narvalii sa iasa la suprafata suficient de aproape, ca sa-i impuste si sa-i recupereze cu o ancora aruncata cu mana.
Inuitii au asteptat nerabdatori acest moment toata iarna. Fiecare barbat care se afla pe gheata spera sa dea gata o balena cu un colt pe care l-ar putea vinde pentru mai bine de o mie de dolari, adevarat chilipir intr-o regiune izolata, unde slujbele sunt rare, iar costul vietii e ridicat. In plus, vanatorii jinduiesc dupa muktuk proaspat - stratul superior de grasime si piele, o apreciata delicatesa traditionala.
Dar, ca multe dintre aspectele vietii in zona arctica, vanatoarea de narvali cere rabdare. Aici apa fara gheata e lata, iar balenele stau prea departe pentru a putea fi atinse. Ca urmare, aprindem primusurile, fierbem ceai, povestim si radem. Apoi vine vestea prin radio ca narvalii au fost reperati deplasandu-se printr-un canal proaspat format, la 32 de kilometri spre vest. Ne mutam rapid si vedem ca spartura din gheata este ingusta. E o situatie in care nu ai cum sa ratezi.
Totusi chiar si de la aceasta distanta apropiata va fi dificil sa ucizi din prima cand balenele ies la suprafata ca sa respire. Focurile de arma incep dupa-amiaza si continua toata noaptea, in lumina ca de amurg. Intr-un interval de 12 ore rasuna 109 impuscaturi, dar ceva nu e in regula: dimineata, doar noua narvali zac morti pe gheata. In mod sigur au fost loviti mai multi - ma gandesc - si incep sa-l intreb pe fiecare vanator cum i-a mers.
