O galerie bizara de monstri mezozoici te fac sa te intrebi ce a slefuit evolutia.
Eseu de John Updike
Inainte de secolul al XIX-lea, atunci cand ieseau la iveala oase de dinozaur, acestea erau considerate dovezi ale existentei dragonilor sau a capcaunilor. Dupa doua veacuri de recoltari de probe paleontologice, marturiile par mai stranii decat orice basm si continua sa devina tot mai ciudate. Zeci de specii noi apar in fiecare an; China si Argentina sunt cele mai recente locuri fierbinti pentru noi descoperiri uimitoare. Analizand specimenele bizare iesite la iveala de curand, nu poti sa nu te intrebi la ce naiba s-o fi gandit Natura.
Ce avantaj ofereau, de pilda, membrele din fata diforme, lungi de doi metri si jumatate, si ghearele triple uriase ale Deinocheirus-ului? Sau, daca tot vorbim despre membrele din fata, dependenta ingamfata a Mononykus-ului de un singur deget cu o gheara puternica la capatul fiecarui antebrat scurt? Micutul Epidendrosaurus se lauda cu un al treilea deget alungit enorm, despre care se presupune ca servea unui stil de viata arboricol, agatator, asemanator celui al aye-aye-ului, un lemurian cu aceeasi trasatura curioasa.
Cu ajutorul membranei pe care o sustin, degetele alungite ale liliecilor si pterozaurilor permit zborul si e posibil ca si Epidendrosaurus sa fi facut o prima tentativa in aceasta directie. Dar cum ne putem explica excrescentele morfologice aparent nefolositoare: printre care zorzoanele craniene elaborate, cu un aspect extraordinar, dar inutile in lupta, ale ceratopsidelor, ca Styracosaurus, sau dintii din fata orizontali iesiti in afara ai lui Masiakasaurus knopfleri, acesta fiind o ciudatenie a cretacicului tarziu, descoperit de curand in Madagascar de catre sapatori care au numit animalul dupa Mark Knopfler, solistul formatiei Dire Straits, muzica lor preferata pentru sapat?
Masiakasaurus e o ciudatenie in toata regula, cu gura plina de acei dinti usor incovoiati, iesiti in afara; dar, la o adica, ciudate sunt si trompa si coltii elefantului, ramificatiile coarnelor elanului si coada paunului. In ce-i priveste pe dinozauri, dificultatea e ca nu-i putem vedea in actiune si nu-i putem cunoaste, ca sa spunem asa, prin perceptii vizuale (si auditive si olfactive).
Oare cat de caraghios li s-ar parea lor trupul uman? Cu pielea subtire si fara pene, cu fata turtita ca o farfurie, de o verticalitate neputincioasa, cu cele cinci degete fragile si fara gheare aflate la capatul fiecarui membru, cu dezgustatoarea lipsa totala a cozii - brr! Oare ce-a facut creatura asta ca sa-si castige locul sub soare? - s-ar putea intreba un dinozaur strict specializat, bine protejat in armura.
Dinozaurii au dominat suprafata de uscat a Pamantului de acum aproximativ 200 de milioane de ani pana la brusca lor disparitie, cu 135 de milioane de ani mai tarziu. Durata uriasa depaseste capacitatea de intelegere a mintii umane, care si-a luat forma actuala, cea de Homo sapiens, acum mai putin de 200.000 de ani si a inceput sa lase dovezi scrise si sa construiasca orase cu mai putin de 10.000 de ani in urma.
Comentarii
RSS pentru acest articol.