Uneori pentru a supravietui, trebuie sa minti, sa furi sau sa te ascunzi.
Text: Natalie Angier
Cand lui Macbeth i s-a spus ca n-are a se teme cat timp padurile locului nu vor porni spre castelul lui, tiranul a rasuflat usurat, caci „cine-ar putea sili padurea toata sa-si smulga arborii din radacina?“ Se vede ca Macbeth nu a fost niciodata pe Insula Barro Colorado, din Panama.
E 9 seara si e intuneric bezna, dar in conul de lumina proiectat de frontala mea, anumite parti din copaci par sa se desprinda si sa hoinareasca dupa voie. O crenguta de 10 cm imi bazaie pe deasupra capului si aterizeaza greoi pe o ramura din apropiere. O frunza de un verde crud scormoneste intr-un maldar de frunze maronii, nu gaseste nimic de mancare si se taraste catre alt maldar.
Ma apropii de insectele care-si schimba infatisarea pentru o privire mai atenta, stiind foarte bine ce sunt, dar fascinata totusi de detalii, de seriozitatea aproape comica a deghizarii lor. „Crenguta“ este o insecta-bat, un specimen splendid din clanul Phasmatodea, stratul ei exterior fiind o reproducere convingatoare a scoartei striate, capul si corpul tubular punctate de muguri axilari falsi si urme de frunze – micile noduri si crestaturi care fac o crenguta sa arate ca o crenguta.
In timpul zilei, insectele acestea se misca putin si sunt aproape imposibil de distins in decorul padurii pe care il imita si, desigur, asta e si ideea: sa ramana invizibile in fata ochilor ageri ai pradatorilor care se bazeaza pe vedere cand vaneaza.
La caderea noptii insa, tetigonidele in forma de bete si frunze se scutura de toropeala lor vegetala ca sa se hraneasca si ele – cu frunze si detritus de pe solul padurii –, moment in care stravechiul lor siretlic poate fi admirat datorita luminii noastre artificiale moderne.
Noi, oamenii, suntem atrasi, dar si tulburati de mimetism. In copilarie, ne deghizam si jucam diverse roluri si ne intelegem semenii punandu-ne in locul lor. Cele mai elaborate deghizari – sa zicem pentru Halloween sau Ziua Mortilor – sunt adesea impletite cu cele mai profunde temeri ale noastre.
Ce ucigas hollywoodian care se respecta s-ar lasa vazut fara masca reprezentand „Tipatul“ lui Munch sau fara peruca mamei? Mimetismul din natura ne poate fermeca sau dezgusta in acelasi mod, dar, oricare ar fi parerile noastre, importanta lui este reala: escrocheria functioneaza, iar natura este plina de circari, care umplu fiecare nisa a regnului animal, insala orice simt.
