Anotimpurile vulpii de zăpadă

(1 vot, medie 5.00 din 5)

Furişîndu-se peste gheţuri rupte de maree lîngă Golful Hudson din Canada, o vulpe polară caută hrană în februarie. Aceste vulpi s-au adaptat la fluctuaţiile extreme ale rezervelor de hrană ale mediului – cîţiva ani de abundenţă, urmaţi de o scădere bruscă. Foto: Norbert Rosing

Vulpile polare s-au adaptat la fluctuaţiile extreme ale rezervelor de hrană ale mediului – cîţiva ani de abundenţă, urmaţi de o scădere bruscă.

Un oscior scăpat de un corb pe gheaţă sau mirosul de mîncare din cortul unui vînător, de la 1 km depărtare, şi o mică umbră albă va apărea imediat să cerceteze – o vulpe polară. Lîngă Golful Hudson, năsucul curios al unei vulpi se iveşte de după o creastă ascuţită de gheaţă . „E cea mai prietenoasă şi încrezătoare dintre vulpile nord-americane, deşi e caracterizată drept... «obraznic㻓 – scria naturalistul Barry Lopez.
Iarna, aceste vulpi mici, aproape delicate, străbat suprafeţe uriaşe, căutînd rozătoare sau stîrvuri de mamifere. Unele parcurg peste 1.000 km pe banchiză, la geruri de –40 de grade C. Specia s-a răspîndit în zona arctică la sfîrşitul ultimei perioade calde interglaciare, cam acum 120.000 de ani. Evoluţia le-a echipat cu urechi mici, boturi scurte şi blană deasă, ca să reducă pierderile de căldură. Picioarele le sînt acoperite cu blană, ca ale iepurilor – de unde şi denumirea lor ştiinţifică, Alopex lagopus, „vulpea cu labe de iepure“.

Joacă sau vînătoare?

Vînînd puii de focă inelată născuţi în adăposturi sub zăpadă, în arhipelagul norvegian Svalbard, o vulpe se ridică, sare în vizuină şi se scufundă cu capul înainte. Puii scapă adesea în apa mării. Mirosul ascuţit al vulpii poate detecta vizuinele de la 2 km. Lîngă Golful Hudson, vulpile se ţin iarna după urşii polari, ca să cureţe resturile de focă lăsate de ei.
Cea mai importantă hrană pentru vulpile polare este un ghemotoc de blană numit leming. Dar nu te poţi baza pe rozătoarele astea. „Nu se sinucid în masă. E doar un mit popularizat de un film vechi“ – spune James D. Roth, expert în ecologie la Universitatea din Florida Centrală, care a studiat vulpile din Golful Hudson. „Lemingii au însă ciclul lor natural de reproducere. Cam la fiecare patru ani, ei sînt foarte numeroşi, în anul următor cunosc o scădere masivă, apoi revin treptat pînă la următorul an de vîrf.“ Cu o răspîndire circumpolară, vulpile polare ajung probabil la cîteva sute de mii de exemplare, cu mari variaţii cauzate de fluctuaţiile în populaţia de lemingi.

O vulpe polară albastră fugăreşte o vulpe polară albă, la începutul primăverii în Svalbard. Majoritatea vulpilor polare devin albe iarna, dar unele au blana maro-albăstrie. Multe vulpi albastre trăiesc în zone de coastă, unde se confundă cu mediile întunecate. În Svalbard trăiesc vulpi de ambele culori, iar competiţia pentru împerechere creşte rivalitatea în martie. Un mascul se trezeşte şi mîrîie în confruntarea cu un adversar. Răsuflarea unei alte vulpi adormite se ridică în aerul geros al dimineţii. În unele zone din arealul vulpii polare, precum Svalbard, nu există lemingi, aşa că vulpile se hrănesc cu păsări marine, gîşte, iar vara cu ouăle acestora. Iarna, vulpile oportuniste curăţă stîrvurile de ren şi focă. În comparaţie cu Golful Hudson, populaţia de vulpi din Svalbard e mai stabilă. „Dar pentru că se bazează pe specii marine, înghit cantităţi mari de chimicale, ca bifenoli policlorinaţi“ – spune Eva Fuglei, biolog la Institutul Polar Norvegian, care studiază efectul toxinelor asupra rezistenţei la boală şi reproducerii la vulpi.

Vara în tundră

Pe măsură ce florile iau locul gheţurilor şi al zăpezii, puii de vulpe ies din vizuine în iulie. Numărul lemingilor are un impact uriaş asupra micuţilor. În 2002, cînd populaţia de lemingi s-a prăbuşit în mare parte a Canadei, fotograful Rosing a găsit doi pui somnoroşi într-una din cele doar şapte vizuine de pe Insula Victoria, din Canada arctică. În anul următor, cînd lemingii erau din belşug, vizuina de lîngă Churchill avea 13 pui şi era plină de resturi de lemingi şi păsări. Unul dintre adulţii din vizuină vînează pentru a-şi hrăni puii. Aceste vulpi şi-au lepădat blănurile albe de iarnă, pentru părul brun-gălbui de vară. Şi vulpile albastre devin maronii în această perioadă a anului. În anii cu mulţi lemingi, o femelă poate naşte pînă la 20 de pui şi populaţia locală de vulpi polare explodează. Cînd numărul de lemingi scade, multe vulpi polare fac foamea în timpul iernii şi aduc pe lume pui mai puţini.

Activităţile „casnice“ din vizuine constau în joaca neîntreruptă a puilor din Insula Victoria. Mai spre sud, în apropiere de Churchill, tatăl celor 13 pui sare să se alăture şi el distracţiei.
Cînd puii aveau circa două săptămîni, mama lor i-a mutat unul cîte unul într-o vizuină nouă. Poate că decizia ei a fost determinată de ploile abundente sau poate că a căutat un loc mai curat. Vizuinele sînt folosite adesea generaţii de-a rîndul, chiar şi 300 de ani. Complexul de vizuine se poate întinde pe 50 m2, avînd 100 de intrări, ca puii să poată scăpa repede de prădători. Bufniţele şi vulturii vînează vulpile polare tinere şi adulte, ca de altfel şi vulpea roşie, o specie din sud al cărei teritoriu se prelungeşte peste cel al vulpii polare. Vulpile roşii, mult mai mari, îşi dispută cu vulpile polare şi locurile pentru vizuine.

Text: John L. Eliot

(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic din octombrie 2004)

Galerie de imagini:

arctic1
arctic2
arctic3
arctic4
arctic5
arctic6
arctic7
arctic8
arctic9
arctic10
arctic11
arctic12
arctic13
arctic14
arctic15
arctic16
arctic17
arctic18
arctic19
arctic20
arctic21

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Eşti aici: Natura Animale Anotimpurile vulpii de zăpadă