Pe 14 septembrie 1998, Wong Keng Liang, un malaysian slab, cu ochelari, cobora din Zborul 12 al companiei Japan Airlines pe Aeroportul International din Mexico City. Purta blugi decolorati, o geaca bleu si un tricou cu un cap de iguana alba. Il astepta George Morrison, agentul principal de la Operatiuni Speciale, mica unitate sub acoperire a Serviciului pentru Vanatoare si Pescuit al S.U.A. Imediat dupa arestare, Anson (numele sub care e cunoscut Wong de traficantii de animale si de aparatorii legii din toata lumea) a fost incatusat si escortat de politia mexicana la inchisoare. Pentru Morrison si echipa lui, Anson Wong era captura vietii – cel mai cautat contrabandist de specii periclitate din lume. Arestarea lui, la care au colaborat autoritatile din Australia, Canada, Mexic, Noua Zeelanda si S.U.A., a fost o victorie obtinuta cu greu, apogeul unei operatiuni sub acoperire de o jumatate de deceniu considerata si azi cea mai reusita investigatie internationala in trafi cul de animale salbatice.
De prea mult timp si in prea multe tari (inclusiv S.U.A.), cuvantul „infractiune“ pierde din importanta daca e asociat cu “animale“. Procurorii federali americani voiau sa arate prin pedepsirea lui Anson ca traficantii de animale salbatice sunt infractori. In afara de acuzatiile in baza Legii Lacey, legea Americana impotriva trafi cului de animale, el a fost acuzat de conspiratie, contrabanda si spalare de bani. Anson a evitat extradarea in S.U.A. timp de aproape doi ani, dar pana la urma a semnat o intelegere, recunoscand infractiuni care cumulau pedepse maxime de 250 de ani de inchisoare si amenzi de 12,5 milioane de dolari. Pe 7 iunie 2001, a fost condamnat la 71 de luni intr-o inchisoare federala americana (luandu-se in considerare cele 34 de luni deja ispasite), la plata unei amenzi de 60.000 $ si interdictia de a vinde animale in S.U.A. timp de trei ani dupa eliberare. Daca isi inchipuia ca Anson Wong se va impiedica de o interdictie, judecatorul se insela. La scurt timp dupa arestare, sotia si partenera lui de afaceri, Cheah Bing Shee, a fondat o noua companie, CBS Wildlife, care exporta animale salbatice in S.U.A. in timp ce el era in inchisoare. Compania lui principala, Sungai Rusa Wildlife, si-a continuat livrarile, in pofida interdictiei. Acum, ca e in libertate, Anson a lansat o noua afacere, o gradina zoologica, ce se anunta a fi cel mai indraznet plan al lui pus in aplicare pana in prezent.
UN JOC CU NUMERE
E aproape imposibil sa numesti o specie de animale sau plante care sa nu fi fost comercializata – legal sau nu – pentru carne, blana, piele, cantec sau valoare ornamentala, ca animal de companie sau ingredient pentru parfumuri sau medicamente. Anual, China, S.U.A., Europa si Japonia cheltuiesc miliarde de dolari pe animale din zone cu o mare biodiversitate, precum Asia de Sud-Est, pustiind rezervatiile si exploatand tinuturi salbatice abia devenite accesibile. Drumul spre piata incepe cand vanatorii sau fermierii saraci prind animale pentru comerciantii locali, care le dau mai departe, desi unii traficanti – printre care Anson Wong – isi trimit propriii braconieri, deghizati in turisti. In Asia, animalele ajung pe mesele bogatasilor sau in magazine cu leacuri; in tarile occidentale – ca trofee in vilele amatorilor de fauna exotica. Sistemul e simplu ca o licitatie cu obiecte de arta: cu cat mai rar obiectul, cu atat mai scump. Nimeni nu stie sigur cat de extins e comertul ilegal cu animale salbatice, dar un lucru e cert: e extraordinar de banos. Magnatii drogurilor ar ucide pentru asemenea profituri.
Contrabandistii trec neobservati, ascunzandu-si marfa in transporturi legale, mituiesc agentii de protectie si ofiterii vamali si modifica documentele comerciale. Rareori sunt prinsi, iar pedepsele obisnuite nu sunt mai usturatoare decat o amenda de parcare. Trafi cul cu animale salbatice este, poate, cel mai profitabil comert ilegal din lume. In plus, contrabandistii exploateaza o portita din Conventia privind comertul international cu specii periclitate de flora si fauna (CITES), care, cu 175 de semnatari, e cel mai important tratat de protectie a vietii salbatice, clasifi cate in trei grupuri, in functie de gradul de risc. Speciile din Anexa I, precum tigrul si urangutanul, sunt considerate atat de aproape de extinctie, incat comertul cu ele e interzis. Speciile din Anexa II sunt mai putin vulnerabile si pot fi comercializate pe baza de permis. Cele din Anexa III sunt protejate de legislatia nationala a tarii care le-a inscris pe lista.
Tratatul CITES are insa o lacuna grava: exemplarele nascute in captivitate nu beneficiaza de protectie. In definitiv, CITES se aplica faunei salbatice. Sustinatorii reproducerii in captivitate spun ca aceasta ajuta populatiile salbatice, scade rata infractiunilor, satisface cererea internationala, care nu va disparea niciodata, si le aduce venituri celor dispusi sa se ocupe de „ferme“. Dar asemenea avantaje se aplica doar tarilor cu politici de control suficient de puternice incat sa descurajeze abaterile. In practica, contrabandistii creeaza false centre de reproducere, apoi sustin ca exemplarele braconate provin de acolo. Declaratiile de provenienta false sunt doar una dintre tehnicile folosite de Wong intr-o operatiune de fatada, in beneficiul uneia dintre cele mai mari organizatii de contrabanda cu animale din lume.
Acum, cel mai cunoscut traficant de reptile condamnat se reorienteaza, cu consecinte potential dezastruoase pentru una dintre cele mai respectate, charismatice – si periclitate – specii de pe planeta: tigrul.
