In Valea Luangwa, din Zambia, ploaia si raul creeaza un refugiu pentru viata salbatica.
Text: Christine Eckstrom
Luangwa, unul dintre ultimele mari rauri din sudul Africii inca nezagazuite, e colacul de salvare si protectorul vaii pe care o strabate. Hipopotami, elefanti, girafe, lei, leoparzi, bivoli africani si multe alte specii prospera pe cei peste 50.000 km2 de savana si padure udati de acest rau, lung de peste 800 km.
Oamenii sunt putini aici. Un motiv e ciclul anual al inundatiilor provocate de Luangwa. In fiecare an, in timpul ploilor, raul reinventeaza relieful. Umflandu-se de la nivelul unui parau adanc pana la genunchi si devenind un torent tulbure, cafeniu, isi croieste noi canale si se revarsa pe campiile si in padurile din jur, transformand aceasta vale larga din estul Zambiei intr-un tinut de nepatruns pentru masini timp de aproape o jumatate de an.
In cealalta jumatate, apele se retrag, lasand in urma un peisaj intinerit, care se usuca treptat in lunile lungi de seceta care urmeaza, cand temperaturile cresc constant, pana cand pamantul palpita de caldura si de sete. La sfarsitul lui octombrie, iarba din lunci e pascuta pana devine miriste, iar un vant fierbinte ridica vartejuri de praf de pe solul care se erodeaza. In amurg, hipopotamii parasesc ultimele ochiuri de apa adanci ale raului si se topesc in bezna desisurilor pentru a paste.
Unii merg kilometric in sir ca sa gaseasca hrana, iar multi dintre ei mor in acest sezon stresant. Intr-o dimineata, cadavrul unui mic hipopotam trece plutind pe apa. Femelele de hipopotam se apropie si il adulmeca, ii ling pielea, apoi se indeparteaza. Sezonul poate fi dificil pentru animalele salbatice din vale, dar oamenii sunt si mai dificili.
Vanatoarea si braconajul, chiar si in interiorul parcurilor nationale, au redus drastic in trecut populatiile de hipopotami si elefanti; totusi ambele specii si-au mai revenit, in parte datorita schimbarilor in atitudine si in impunerea legilor.
