Coralii decoloraţi, migraţiile dereglate şi pădurile moarte se numără printre numeroasele efecte complexe ale încălzirii climatului global.
Insula Biscoe este o mică bucată de stîncă şi gheaţă pierdută undeva, în mijlocul peisajului de poveste din vestul Peninsulei Antarctice. Deasupra insulei se profilează Piemontul de Gheaţă Marr, un gheţar masiv străpuns de Vîrful Mount Français, de 2.760 m. Apele albastre ale Mării Bellingshausen sînt brăzdate de aisberguri şi ornamentate cu fîşii de gheaţă marină. Într-o zi senină de vară, întregul peisaj apă, stîncă şi gheaţă scînteiază. Ecologul Bill Fraser a fost prezent în Peninsula Antarctică un deget de uscat de 1.300 km ce arată în sus, spre America de Sud timp de 23 de ani în ultimii 30. El poate depune mărturie că singurul lucru neschimbat este peisajul magnific. În acest colţ al Antarcticii, pămîntul, marea şi vieţuitoarele care le populează sînt toate în continuă schimbare, consecinţă a uneia dintre cele mai rapide încălziri a Pămîntului: în ultima jumătate de secol, temperaturile medii din timpul iernii au crescut în regiune cu aproape 50C.
Cea mai vizibilă schimbare o reprezintă retragerea Gheţarului Marr, însă pentru Fraser, care a venit în Antarctica pentru aventură, singurătate şi pentru o teză de doctorat în păsări polare, cel mai tulburător a fost efectul încălzirii asupra pinguinilor Adélie obiectul muncii sale de-o viaţă. Într-o zi de ianuarie, în mijlocul verii antarctice, am urcat împreună pe un promontoriu al Insulei Biscoe, pentru a număra o colonie de pinguini Adélie din vecinătate, un petic de prundiş plin de cuiburi pătate în roşu cărămiziu cu guano. Pinguinii fac naveta în şir indian spre şi dinspre ocean, pentru a-şi hrăni cu krill, un fel de crevete, sutele de pui pufoşi, care-i aşteaptă piuind pe ţărm.
Cu 20 de ani în urmă, Biscoe adăpostea 2.800 de perechi reproducătoare de pinguini Adélie, una din cele două specii de pinguini polari dependente de gheaţă (cealaltă fiind pinguinul imperial) din Antarctica. Astăzi, numărul de perechi reproducătoare de Adélie de pe Biscoe a scăzut la circa 1.000, reflectînd declinul de 66% de pe insulele din apropiere, unde numărul de perechi s-a prăbuşit de la 32.000 la 11.000 în 30 de ani. După cum a arătat studiul lui Fraser, pinguinii Adélie care dispar sînt înlocuiţi de o specie subantarctică, pinguinul-măgar, care a început să migreze spre pol din zonele mai temperate, cum ar fi Insulele Falkland. La începutul anilor ,90, pe Biscoe au ajuns o duzină de perechi de pinguini-măgar. De atunci, numărul lor a crescut, ajungînd la 660 de perechi.
„Doamne! E de necrezut! spune Fraser, care lucrează la Staţia Palmer, o bază de cercetări americană. Toată această zonă era cîndva a coloniilor de Adélie. Acum, pinguinii-măgar folosesc aceleaşi locuri de cuibărire. Cred că în curînd pe Biscoe nu va mai fi picior de Adélie. Păsările astea sînt condamnate.“
Chiar în spatele nostru, Piemontul de Gheaţă Marr se crapă cu un bubuit de tunet şi un perete de gheaţă albăstruie se prăbuşeşte în ocean. Încep să înţeleg că acest tunet continuu este marşul funebru care acompaniază dispariţia pinguinilor Adélie ai lui Bill Fraser.
„Acum un secol, acest mediu era esenţialmente polar spune el. Zona întruchipa Antarctica. Acum, suportă presiunea acestui sistem subantarctic. Am fost martorul acestei confruntări în ultimii 30 de ani, iar la Palmer sistemul polar, practic, s-a dezintegrat. Mă sperie însă că totul s-a petrecut atît de rapid. Pentru mine, prima lecţie a fost înţelegerea faptului că ecologia şi ecosistemele se pot schimba sub ochii noştri. La scară geologică e o nanosecundă.“
Vestul Peninsulei Antarctice s-a încălzit atît de drastic din cauza unei combinaţii dintre creşterea temperaturii globale şi schimbările regionale ale curenţilor oceanici şi atmosferici. Peste tot în lume, temperaturile au crescut mult mai puţin o medie de 0,60C în ultimul secol , şi totuşi chiar şi această mică schimbare are consecinţe asupra naturii. Minuţioasele cercetări ale lui Fraser în Peninsula Antarctică oferă indicii asupra modului în care creşterea temperaturii poate afecta profund ecosistemele pe întreaga planetă, acolo unde animalele, plantele şi insectele se adaptează deja la încălzirea moderată a climei, schimbîndu-şi arealele, devansîndu-şi datele de migraţie şi modificîndu-şi datele de împerechere şi înflorire.
