Într-o Românie aflată încă într-un capitalism sălbatic, viitorul pădurilor e nesigur.
Lemn, lemn şi iar lemn. De foc, pentru construcţii, pentru celuloză. Brazi de Crăciun. Lemn. Camioane, trenuri, vapoare încărcate cu buşteni şi cherestea. Depozite doldora de lemn, gatere funcţionînd la foc continuu, uriaşe grămezi de rumeguş. Nu este de mirare că în multe zone de deal şi de munte pădurile parcă se topesc.
România are un fond forestier de circa 6,4 milioane ha, reprezentînd 27% din suprafaţa ţării. Faţă de media europeană, de 32%, acest procent de împădurire nu este grozav, dar nici dramatic. Însă comparativ cu ţările europene care au condiţii geografice similare, situaţia este departe de a fi roz. Cehia are 33%, Slovacia şi Croaţia – peste 40%, Slovenia – 54%, Austria – 46%. Vecina noastră de la sud, Bulgaria, are şi ea 34% din teritoriu acoperit de păduri. Circa două treimi dintre păduri sînt situate în zona montană, ponderea lor fiind foarte scăzută la cîmpie (sub 10%), unde, din această cauză, se resimte puternic efectul exceselor climatice. Structura pădurilor României pe clase de vîrstă prezintă un deficit de arborete exploatabile din cauza defrişărilor masive din perioada comunistă, cînd volumul tăierilor a depăşit cu mult volumul de lemn ce poate fi exploatat anual fără să fie afectată continuitatea viitoarelor recoltări de lemn, asigurîndu-se, totodată, dezvoltarea durabilă a pădurilor. „Numai în perioada comunistă am pierdut peste 500.000 ha de pădure. În unele bazine forestiere s-a tăiat de trei ori, de cinci ori, de zece ori mai mult decît era normal, ca să fie alimentate marile combinate de prelucrare a lemnului şi exporturile“ – spune academicianul dr. Victor Giurgiu, preşedintele Comisiei de Ştiinţe Silvice a Academiei Române.
După căderea comunismului, lucrurile s-au schimbat, însă nu în folosul pădurii. Pînă în prezent, din fondul forestier s-au restituit persoanelor fizice sau diverselor instituţii şi obşti peste două milioane ha şi se preconizează retrocedarea a încă pe atît. Prin Legea 18/1991, a fondului funciar, din motive pur electorale, s-a reconstituit haotic dreptul de proprietate în limita unui hectar. Fărîmiţarea a aproximativ 350.000 ha de pădure a însemnat dispariţia a 15% dintre pădurile retrocedate prin această lege. Unii oameni foarte săraci, trezindu-se proprietari de pădure, s-au bucurat să facă nişte bani peste noapte. Alţii, nu la fel de săraci, au lucrat la scară mai mare: profitînd de sărăcia noilor proprietari şi de lipsa de reacţie a autorităţilor, au realizat profituri frumoase exploatînd păduri cumpărate la preţuri derizorii. Nici Legea 1/2000 nu a prevăzut măsuri severe de gestionare a pădurilor. Foarte mult au suferit cele retrocedate primăriilor. Primarii au tăiat o parte însemnată din aceste păduri; pe lîngă motive raţionale – trebuiau să repare şcoala, dispensarul –, au existat şi interese de altă natură.
Lemnul fiind o resursă relativ la îndemînă, au apărut o puzderie de firme de exploatare în domeniul forestier. Multe dintre ele nu şi-au bătut prea mult capul cu respectarea legilor, fiind interesate exclusiv de profit. „În perioada 1991-ianuarie 2005, la nivelul României s-au defrişat ilegal 30.000 ha de pădure. Tot în această perioadă, s-au brăcuit circa 95.000 ha“ – declară Vasile Lupu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Printr-un calcul simplu, asta înseamnă cam 14-15 milioane m3 de lemn, o medie de aproximativ 1 milion m3 pe fiecare an de tranziţie, adică aproape cît posibilitatea de exploatare pe care o are România într-un an de zile, conform datelor oficiale.
Controalele efectuate anul trecut de către inspectorii Gărzii Naţionale de Mediu au pus în evidenţă fapte îngrijorătoare în mai multe zone din ţară: de exemplu, numai de pe 30% din suprafaţa Ocolului Silvic Borşa a dispărut în 15 ani un volum de 853.000 m3 de masă lemnoasă (reprezentînd echivalentul a 1.700 ha de pădure tăiate ras, valoarea fiind de aproximativ 21 de milioane de euro); în Parcul Naţional Munţii Rodnei au fost şi continuau să fie tăiate ras aproximativ 80% dintre pădurile retrocedate persoanelor fizice şi se exploata ilegal masă lemnoasă din pădurile aflate în proprietatea statului. Conform rapoartelor furnizate de World Wildlife Fund (WWF), în ultimii 15 ani s-au constatat ilegalităţi privind exploatările forestiere în aproape toate parcurile naţionale din România.
Banul vorbeşte, cîinele latră spune o vorbă. În România, preţul lemnului pe picior (nedoborît) a fost ridicol de mic, fiind una dintre principalele cauze care ameninţă pădurea. „În 1989, un metru cub de lemn de lucru pe picior costa cît un pachet de Snagov. Dacă era de foarte bună calitate, cît un pachet de Kent. În 1994 era încă de 2-3 $/m3, faţă de 60-120 $/m3 în ţările europene cu economie de piaţă. Deşi în prezent preţul este de circa 15 euro/m3, este încă suficient de mic faţă de media europeană (35-45 de euro/m3), pentru a face exploatarea lemnului o afacere profitabilă“ – spune dr. Ioan Seceleanu, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice. Conform Ministerului Economiei şi Comerţului, exportul anual de cherestea al ţării a crescut de la circa 840.000 m3 în 1996, la 2,8 milioane m3 în 2004. Peste 60% din producţia de cherestea se exportă ca atare.
Unele firme au profitat din plin şi pentru că statul nu a avut resurse să controleze aplicarea legilor privind exploatarea, transportul şi comercializarea lemnului. „Numărul obiectivelor ce trebuie controlate nu se poate acoperi cu personalul pe care-l avem la ora actuală. Ar trebui să avem 1.425 de inspectori în structurile teritoriale de control şi avem doar 23% dintre ei. Pînă cînd nu vom avea personal suficient şi salarii corespunzătoare, există pericolul ca pădurea să sufere în continuare“ – spune Vasile Lupu.
Comentarii
RSS pentru acest articol.