Sa ajung in Peru a fost visul meu de mica.
Bineinteles, dorinta mea era alimentata de articolele citite despre aceasta tara, de pozele superbe cu Machu Pichu si cu Lacul Titicaca. Acest vis a devent un tel in sine cand, odata cu descoperirea pasiunii mele pentru munte, am luat hotararea de a merge in Peru pentru a atinge unul din maiestuasele varfuri din Cordillera Blanca.
Asadar iata-ma vineri 2 iulie 2010 ora 05.00 in aeroportul Otopeni, impreuna cu partenerul meu Daniel asteptand cursa KLM catre Amsterdam. De cele 2 ore de zbor pana in capitala Olandei am trecut cu bine, gandindu-ne cu oarecare emotii la cele douasprezece pana in Lima, capitala Peru.
Am juns la destinatie la ora 19.30 ora locala. Lima este un oras foarte intins cu multi locuitori, majoritatea acestora ducandu-si traiul in zona periferica a orasului, zona saraca de altfel, si aglomerata. turistii in general agreaza cartierele centrale unde se pot admira vechile cladiri coloniale si bisericile care reprezentau pana nu demult inima culturii spaniole in Lumea Noua. zone care se pot vizita: cartierul Miraflores(cel mai bogat al Limei), Larco Mar Manastirea Santo Domingo(sec XVI), Palatul Guvernului. Traficul in Lima este unul intens, aglomerat, si daca vii dinEuropa a conduce o masina in oras (se aplica la toate orasele din America de Sud) este sport extrem. Cea mai safe varianta de transport- taxiul - rapid si ieftin.
Noi am ales pentru noaptea respectiva un motel in general preferat de turisti pentru preturile mici( cea mai scumpa camera dubla= 55 soles, unde 1 dolar=2.8 soles) si in special de cei care urmau sa urce pe munte in Peru – Hostel Espana (la 5 minute de Palatul Guvernului).
A doua zi urma sa plecam catre Huaraz, "Chamonix"-ul Anzilor.in ceea ce priveste transportul pana in Huaraz am ales sa mergem cu autocarul (compania Cruz del Sur este cea ma cunoscuta din Peru si ofera conditii excelente calatorilor) fiind cea mai ieftina varianta pentru noi (90 de soles calatoria).
Drumul pana in Huaraz a durat cam 9 ore, masina parcurgand o diferenta de nivel uriasa, de la 50 de metrii cat are Lima pana in Huaraz - 3100 m, trecand si peste o trecatoare de peste 4000.
Am ajuns seara tarziu in oras, si ne-am indreptat direct catre pensiunea celui care urma sa ne fie si ghid pe parcursul calatoriei noastre, Eduardo (Edward's Inn).
A doua zi de dimineata ne-am gandit sa facem o plimbare care avea scopul de a ne obisnui corpul cu altitudinea.
Din Huaraz sunt multe variante de traaseu pe care sa il poti parcurge la o zi: Llanganuco Lakes(3800 m doua lagune superbe situate intre Huascaran si Huandoy, la 80km de Huaraz), Ghetarul Pastoruri (5000m, este cel mai usor varf acoperit de zapada din zona Huaraz) Lake Paron sau Canon del Pato (canion format la contactul celor doua lanturi muntoase - Cordillera Negra si Blanca.
Am ales sa mergem catra Lacul Churup, o superba laguna aflata la baza muntelui cu acelasi nume. Astefel dis de dimineata am luat taxiul din Huaraz catre Pitec (40 de USD!!), punctul de start al drumetiei (3800m).
De acolo pana la lac am facut cam doua ore, a fost primul contact cu altitudinea, iar simptomele nu au fost pe cat de rele ma asteptam. Desi nici pe Mont Blanc nu m-am simtit rau, ma gandam ca aici lucrurile vor sta altfel, dar nu am avut decat o usoara ameteala in momentul apropierii de punctul final. Lacul este ca de turcoaz, iar reflexia muntelui in oglinda apei este de-a dreptul uimitoare.
Cea de-a doua zi de la sosire, ne-am petrecut-o facand proviziile pentru plecarea pe munte. Toata mancarea ne-am cumparat-o din piata, fiind cea mai buna si mai ieftina varianta i comparatie cu un supermarket local.
