Revista National Geographic: Sa avem grija de planeta!

La aproape doua decenii dupa lansare, Telescopul Spatial Hubble transmite noi revelatii despre viata si moartea stelelor, precum si despre natura universului nostru in expansiune.

Text: Timothy Ferris

Il poti vedea uneori, daca te afli afara la latitudini din zona temperata intr-o noapte senina, in amurg sau chiar inainte de ivirea zorilor, cand lumina soarelui cade piezis, fiind reflectata de satelitii aflati la 600 km inaltime - un punct de lumina, nu mai stralucitor decat o stea medie, strabatand greoi cerul, in timp ce unduirea atmosferei Pamantului (chiar deformarea deasupra careia a fost creat sa se ridice) face ca traiectoria lui lina si neintrerupta sa para poticnita, perturbata.

Ceea ce, in mare parte, descrie perioada de inceput a activitatii lui: lansat cu repetate intarzieri, apoi azvarlit pe orbita doar pentru a se dovedi miop, reparat de echipajul unei navete spatiale, apoi imbuna tatit de altele, Telescopul Spatial Hubble a devenit cel mai popular instrument stiintific din lume, care a fost vazut si prin care au vazut mai multi oameni decat oricand inainte.

Oamenii de stiinta sunt incantati de datele trimise de el, iar frumoasele sale imagini cu grupuri de stele, nebuloase si galaxii i-au facut numele - primit dupa Edwin Hubble, descoperitorul expansiunii universului - aproape la fel de celebru ca Google. Este surprinzator de nimerit ca un telescop fara personal uman sa devina un simbol al stiintei, pentru ca instrumentele in general - si telescoapele in particular - au declansat revolutia stiintifica.

Tindem sa ne gandim la stiinta in termenii marilor minti care emit mari idei, insa acea paradigma e in mare parte o ramasita din epoca prestiintifica, in care cunoasterea era in principal cautata in cartile filosofilor. In stiinta, instrumentele pot bate argumentele logice. Verdictul dezinteresat al telescopului lui Galileo a facut mai multe decat argumentatia lui Galileo pentru a dezvalui lacunele modelului dominant al cosmosului geocentric din epoca respectiva, iar mecanica lui Newton a rezistat in mai mica masura datorita indubitabilei sale elegante, si mai mult pentru ca a reusit sa prezica ceea ce aveau sa vada astronomii prin telescoapele lor.

Contemporanul lui Galileo Johannes Kepler a inteles repede ca observatiile directe facute cu instrumente stiintifice ar putea da la o parte secole intregi de discursuri inteligente, dar ignorante. Desi a fost un teoretician al matematicii, care nu a avut niciodata un telescop, Kepler a omagiat inventia lui Galileo intr-o oda, adresandu-se telescopului cu cuvintele: "Tubule, tu bun cunoscator, mai pretios ca orice sceptru!"

Hubble e telescopul lui Galileo lansat pe o orbita kepleriana si, daca cei doi oameni de stiinta de demult ar reveni astazi la viata, cred ca ar fi impresionati mai putin de complexitatea sa tehnologica, decat de capacitatea sa de a aduce la lumina lucruri care contesta vechile idei - si de a le publica pe internet, stiinta fiind dintotdeauna cea care face cunostintele disponibile.