Cercetările despre cunoaşterea la animale arată că oamenii nu sunt singurii capabili să inventeze, să plănuiască sau să contemple.
„Azy are o viaţă mintală bogată – spune Rob Shumaker despre cel care, de 25 de ani, îi e subiect de studiu şi prieten. Urangutanii sunt, cognitiv, pe picior de egalitate cu maimuţele antropoide din Africa, ba chiar le întrec la îndeplinirea unor sarcini.“ Azy nu numai că-şi comunică gândurile folosind simbolurile abstracte ale unei tastaturi, dar şi înţelege perspectiva altui individ şi face alegeri logice, gândite, care arată o flexibilitate mintală ce le lipseşte unora dintre cimpanzei. În sălbăticie, urangutanii menţin tradiţii culturale inovatoare: unele grupuri îşi construiesc unelte, cu care extrag insectele din scorburi; altele folosesc frunze pe post de apărători de ploaie, şerveţele, perne sau pălmare când se caţără pe un arbore cu spini. Mai rar, urangutanii răsucesc frunze într-un fel de suluri, pe care le leagănă ca pe nişte păpuşi.
Text: Jennifer S. Holland
Ce vede un elefant când se uită în oglindă? Se pare că pe sine însuşi – o trăsătură cognitivă rară, care înainte era cunoscută doar la oameni, primate şi delfini. Elefanţii-asiatici studiaţi în faţa oglinzii explorează mai întâi oglinda ca pe un obiect. Examinând-o mai atent însă, pot să-şi dea seama că se văd pe ei înşişi. Fac mişcări atipice şi îşi ating în mod repetat un semn pictat pe cap, pe care nu l-ar putea vedea fără oglindă. La anumiţi peşti-ciclizi-africani, masculii îi urmăresc pe ceilalţi luptându-se pentru a-şi evalua competitorii, iar femelele, când sunt fertile, se furişează lângă cei mai activi masculi. Pe de altă parte, masculii subordonaţi pot adopta coloritul femelelor pentru a şterpeli hrana din teritoriul altui mascul. „Pot face toate astea când au opt săptămâni şi creierul de mărimea unui bob de mazăre“ – spune Russell Fernald, care studiază cum sunt afectate celulele cerebrale ale peştilor de contactele sociale.
Spuneţi-le oilor că toate arată la fel şi s-ar putea să fie de altă părere. Ca şi în cazul primatelor, studiile au arătat că oile recunosc diferite chipuri (aproximativ 50 ale altor oi şi 10 ale oamenilor), pe care încă le ştiu doi ani mai târziu. Sunt liniştite de feţe familiare şi recunosc expresiile vesele şi supărate (le preferă pe primele). Acestea sunt capacităţi sofisticate pentru nişte animale care nu sunt recunoscute pe scară largă pentru isteţimea lor. Cum codifică creierul oii identitatea facială şi indiciile emoţionale ar putea fi relevant pentru anumite tulburări la om. Machiii-cu-coadă-inelată, pe de altă parte, au abilităţi numerice impresionante. Elizabeth Brannon, de la Duke, raportează că animalele repetă secvenţe arbitrare pe un ecran tactil, pe care îl ating cu nasul, şi pot face deosebirea între cantităţi. „Fac sute de încercări“ – spune ea –, devenind tot mai buni în timp, pe măsură ce „învaţă cum să înveţe“.
Câte gânduri se ascund în spatele acestor ochi? Multe, în acest caz. În vârstă de şase ani, „Betsy“ poate recunoaşte nume de obiecte mai rapid decât o maimuţă antropoidă, iar vocabularul ei, de 340 de cuvinte, e în creştere. Inteligenţa ei a fost evidentă de timpuriu: la zece săptămâni, se aşeza jos la comandă şi în scurtă vreme „înţelegea“ numele obiectelor, pe care se repezea să le recupereze: minge, frânghie, hârtie, cutie, chei şi alte câteva zeci. Acum cunoaşte după nume cel puţin 15 persoane, iar în cadrul testelor ştiinţifice s-a dovedit pricepută la stabilirea legăturii între fotografii şi obiectele pe care le reprezintă.
Tânărul Kanzi a început să înveţe un limbaj pe cont propriu observându-i pe oamenii de ştiinţă care încercau să o instruiască pe mama lui. La 27 de ani, el „vorbeşte“ folosind peste 360 de simboluri de pe o tastatură şi înţelege mii de cuvinte rostite. Formează propoziţii, îndeplineşte noi instrucţiuni şi îşi meştereşte unelte din piatră. Cântă chiar şi la pian (o dată a improvizat cu Peter Gabriel). Dacă am sta împreună cu bonobo timp de 15 generaţii – spune William Fields, de la Refugiul pentru Antropoide –, „bonobo ar fi mai puţin bonobo, iar omul mai puţin om“. Fields analizează acum pronunţiile lui Kanzi. „Credem că s-ar putea ca el să spună cuvinte în engleză, dar prea rapid şi prea piţigăiat pentru ca noi să le putem decoda.“
Nu vă lăsaţi păcăliţi de creierul cât o castană. Gaiţele-californiene-cu-pene-fine fac uneori adevărate raţionamente. Ele schimbă locul unde au ascuns hrana dacă o altă gaiţă le vede când au ascuns-o, amintindu-şi că şi ele au furat hrana altora. Gaiţele fac în mod spontan planuri referitoare la micul dejun de a doua zi, bazându-şi proviziile de hrană pe foamea viitoare, indiferent de nevoile actuale. Marmozetele comune cu colţi scurţi, ca şi sugarii, învaţă ce să mănânce privindu-i pe cei mai în vârstă şi, la fel ca antropoidele, pot imita acţiunile altora – una dintre cele mai complexe forme de învăţare. Dar, în cazul primatelor, durata scurtă a atenţiei le poate împiedica să-şi dezvolte comportamente mai complexe.
Comentarii
RSS pentru acest articol.