O echipa romaneasca participa la marea aventura LHC
Text: Domnica Macri
Pe cand eram copil, Platforma Magurele era pentru mine o planeta a savantilor, un loc indepartat si misterios despre care nu poti intreba prea multe.
Asa erau vremurile. Emotia cu care trec astazi pragul Institutului de Fizica si Inginerie Nucleara Horia Hulubei (IFIN-HH) imi semnaleaza ca acea imagine nu s-a sters cu totul nici acum, cand am pornit pe urmele cercetatorilor romani care iau parte la experimentele
LHC (Large Hadron Collider) - alaturi de alte mii de savanti de la zeci de centre universitare din toata lumea. Ceea ce sper sa aflu de la ei - dupa ce am citit articolul despre Particula lui Dumnezeu - e cum se poate totusi, in mod practic, sa captezi date despre niste particule care, se zice, dureaza miliardimi de secunda si trec cu viteza luminii.
La fel ca alte notiuni de fizica avansata - spatiul care se curbeaza, de exemplu -, si aceste particule elementare, cu existenta teoretica, scapa intelegerii mele. Am noroc: la Centrul de excelenta pentru cercetari nucleare, creat la IFIN in 2001, nu numai ca se stie exact cum se capteaza particulele, dar se si executa subdetectori pentru experimentul ALICE.
Romania participa la trei din cele patru experimente majore aflate in pregatire la acceleratorul mamut ingropat sub Franta si Elvetia, si asta inca din 1999, din faza de cercetaredezvoltare.
"Toata lumea e innebunita, se lucreaza sub presiune - spune Nicolae Victor Zamfir, directorul IFIN. E indubitabil ca din experimental asta se va obtine ceva care va revolutiona fizica: fie ca se confirma teoria, fie ca se infirma, fie ca se descopera lucruri noi."
Desigur, Zamfir spera ca participarea la LHC sa fie si un pas catre intrarea in CERN, pentru ca Romania este singurul membru al UE care nu face parte din aceasta comunitate de fizica nucleara (cu toate ca suntem a patra tara din lume ca numar de cercetatori in fizica atomica - aproape 400).
Presiunea de care pomeneste nu se simte insa cand patrunzi in sanctuarul Centrului de excelenta - de altfel, un bloc banal, cu arhitectura comunista, indulcita cu grafice moderne, mobilier nou, sala de conferinte primitoare sau plante. Aici mai toti oamenii zambesc.
Mihai Petrovici, seful echipei ALICE si gazda mea, e bucuros ca aurul si argintul de la Olimpiada Internationala de Astrofizica sunt in vizita la Centrul de excelenta, ca sa vada daca ar putea avea un viitor in propria lor tara (ulterior, am aflat ca cei doi elevi au plecat cu cuvintele: "Nu credeam ca in Romania e posibil asa ceva.")
E bucuros si ca reuseste sa transmita lucrari de laborator complexe prin videoconferinte pentru elevi si studenti. Si pare foarte bucuros sa explice unui afon ca mine cum se capteaza o particula elementara.
