Avionul a parcus un drum anevoios şi plin de schimbări substanţiale, fiind reinventat de nenumărate ori în primii o sută de ani de existenţă. Pune-ţi centura de siguranţă şi porneşte într-o călătorie high-tech în următorul secol al zborului.
După un sfert de oră şi 250 de kilometri mai încolo, ieşim din Sierra, chiar la sud de Mount Whitney, şi tăiem Valea Owens în curmeziş. „Cuplez forţajul – zice, referindu-se la manevra de închidere a ajutajelor. O să simţi un ghiont.“ Vvvvum! Cu motoarele la maximum, urcăm cei 3.400 m altitudine ai crestei Munţilor Inyo. Orizontul face tumbe în timp ce ne năpustim săgeată către el. Deja simt că începe să mi se facă rău, aşa că-i refuz următoarea sugestie, ceva care se cheamă „cuşca veveriţei“. În loc de asta, ne lansăm în mare viteză într-un looping care culminează la circa 6.000 de metri. Pe cînd plonjăm în picaj, cu Sierra îngheţată la vest de noi şi cu deşertul fierbinte dedesubt, senzaţia de greaţă îmi dispare brusc. În locul ei, exuberanţă pură! Libertatea, cutezanţa şi miracolul zborului îmi inundă sufletul.
Acum, la o sută de ani de zbor cu motor, care se împlinesc pe 17 decembrie, merită remarcat faptul că zburatul e încă o aventură, într-o lume în care călătoriile aeriene cu scop comercial au devenit o rutină uneori lipsită de confort, chiar chinuitoare. La întoarcerea către bază, îi mulţumesc lui Jocko că m-a luat cu el în aer. „Eu ar trebui să-ţi mulţumesc – îmi răspunde – că toată ziua aveam program «de zbor» la birou.“ Prin pasiunea cu care îşi face datoria salută un secol întreg de aviatori, pînă departe, la fraţii Wright, dar în acelaşi timp avionul său deschide secolul de aviaţie care urmează. Super Hornet este cel care în prezent înlocuieşte „grizonatul“ F-14 Tomcat pe toate portavioanele flotei americane. Cît despre Forţele Aeriene, ele testează un nou avion de vînătoare, F/A-22 Raptor, atît de revoluţionar, încît promite să redefinească toate noţiunile despre ceea ce ar urma să existe pe viitor în văzduh (SUA domină industria aerospaţială, în special în domeniul militar). Şi, de asemenea, amîndouă armele amintite anterior, ca şi Corpul de Infanterie Marină, precum şi Forţele Aeriene şi Navale ale Marii Britanii şi forţele aeriene ale altor cîtorva ţări vor utiliza în curînd un verişor monomotor al lui F/A-22, denumit F-35 Joint Strike Fighter. Toate aceste avioane se remarcă prin derutantele lor unghiuri şi pelicule protectoare, care le fac greu detectabile de către radar, numărîndu-se astfel printre realizările de vîrf ale proiectării în materie de aviaţie.
Numeroase tehnologii militare, de exemplu navigaţia pe bază de GPS, materialele compozite uşoare şi chiar motorul cu reacţie au dus la aplicaţii în aviaţia civilă. Spre deosebire însă de progresele rapide din sectorul militar, industria de aeronave comerciale şi-a pus centurile de siguranţă ca să facă faţă turbulenţelor economice serioase, evidenţiate prin şirul de concedieri şi falimente. Aceste necazuri îşi au rădăcinile în şovăielile economiei şi în terorism. Războiul a contribuit la reducerea traficului de călători, iar preţul ridicat al petrolului a obligat companiile aeriene să cheltuiască mai mult pentru combustibilul motoarelor. SARS (pneumonia atipică) a demonstrat cît de repede se răspîndeşte o maladie prin transportul aerian internaţional, lăsînd şi mai multe locuri neocupate.
Puţine blocări la sol au fost atît de dure şi mediatizate precum cea a Concorde-ului, care tocmai s-a retras din serviciu. O dată cu el au rămas blocate şi speranţele de realizare, într-un viitor apropiat, a transportului supersonic de masă. În schimb, europenii sacrifică viteza pentru confort, construind un nou superjumbo jet, A380, de 555 de locuri. În ciuda capacităţii de transport îmbunătăţite, a autonomiei de zbor şi a economiei de combustibil, A380 va zbura în mare cam cu aceeaşi viteză şi acelaşi design pe care Boeing-ul 707 le-a introdus cu o jumătate de secol în urmă.
Dar să lăsăm la o parte pesimismul momentului şi să privim în perspectivă: din 1980, aviaţia comercială a înregistrat o creştere medie anuală de 5 procente. Majoritatea experţilor se aşteaptă să-şi revină din stagnarea actuală şi să ajungă la ritmurile de creştere precedente.
Apoi să privim şi în perspectivă: peste 200.000 de oameni au mai mulţi ani decît zborul cu motor însuşi. Întrucît avionul are numai o sută de ani, inginerii de aeronave au vise mari pentru un viitor pe termen lung. De ce ar fi nevoie pentru ca un Concorde să fie mai accesibil, mai rapid, mai sigur? Cît de mult mai pot fi mărite avioanele? Cît de multe mai au loc pe cer?
Răspunsurile la aceste întrebări, dar şi la multe altele, apar o dată cu uriaşele progrese ale computerizării. În anii 1950, avioanele au luat viteză; în anii 1980, s-au făcut invizibile; astăzi, sînt mai inteligente. Mai bine zis, superinteligente. De la avioanele particulare cu patru locuri pînă la masivul A380, cea mai spectaculoasă evoluţie a avionului are loc în interiorul său.
În domeniul militar, computerizarea a dus la o nouă generaţie de avioane numite vehicule aeriene fără oameni (UAV – de la „unmanned aerial vehicles“), care zboară fără pilot. Spre deosebire de aeronavele civile, aparatele militare evoluează spre forme nedetectabile pe radar, instabile, pe care doar computerele le ţin în zbor. Formele convenţionale, cum au Predator sau Global Hawk, sînt înlocuite cu UAV-urile nedetectabile, care aduc a zmeu, a liliac sau a bumerang, practic invizibile pe radar, şi care pot survola un teritoriu inamic o durată de timp ce depăşeşte cu mult limita epuizării unui pilot.
Lipsa oricărei fiinţe conştiente la bordul UAV-urilor provoacă unora îndoieli privind capacitatea lor de a le înlocui complet pe cele cu echipaj uman. Puţini contestă însă faptul că UAV-urile reinventează modul în care se duc războaiele, generînd o imagine panoramică a cîmpurilor de luptă pentru comandanţii aflaţi în celălalt capăt de lume.
„Interesant e că fraţii Wright s-au zbătut să ducă omul în văzduh, iar noi ne zbatem acum să-l dăm jos de-acolo – spune George Muellner, fost pilot de vînătoare, acum prim-vicepreşedinte la Boeing. Pentru misiuni monotone pînă la oboseală, cu potenţial de contaminare sau periculoase, nu vrem pilot în carlingă.“
