Se apleaca pentru a vorbi cu o fetita, punandu-i mainile pe genunchi. „Bratul de robot!“ – striga cativa copii. „Mai tineti minte cum va dau mana?“ – spune Kitts, întinzand bratul si rotind încheietura. Un baiat încearca, ezitant, sa-i atinga degetele. Ceea ce gaseste acolo e plastic de culoarea pielii, cu degetele curbate putin spre interior. Dedesubt se afla trei motorase, un cadru metalic si circuite electronice sofisticate. Totul e acoperit cu o calota de plastic alb ce se întinde pana la jumatatea bicepsului, înconjurand un ciot care reprezinta aproape tot ce-a mai ramas din bratul pierdut într-un accident auto în 2006. Aproape, dar nu chiar tot.
În creierul ei, la nivelul subconstientului, continua sa traiasca imaginea intacta a bratului, ca o fantoma.
Cand Kitts se gandeste sa-si îndoaie cotul, fantoma se pune în miscare. Impulsurile pornite de la creier sunt preluate de senzorii cu electrozi de sub calota alba si convertite în semnale care actioneaza motorasele, iar cotul artificial se îndoaie. „De fapt, nu ma prea gandesc la el. Pur si simplu îl îndoi“ – spune femeia, în varsta de 40 de ani, care foloseste atat acest model standard, cat si un brat experimental, care-i ofera si mai mult control. „Dupa accident, m-am simtit pierduta si nu pricepeam de ce Dumnezeu m-a pedepsit atat de aspru. Acum sunt entuziasmata tot timpul, pentru ca bratul continua sa fi e perfectionat. Într-o buna zi, cu el voi simti din nou si voi putea aplauda la cantecele pe care le canta copiii mei.“
Kitts e dovada vie a faptului ca nervii si acele parti ale creierului care controlau candva muschii si oasele continua sa traiasca chiar si dupa ce acestea au suferit leziuni sau au disparut. Cu ajutorul electrozilor microscopici si al magiilor chirurgicale, medicii au început sa conecteze aceste parti la dispozitive precum camere, microfoane si motorase. Ca urmare, orbii pot vedea, surzii pot auzi, iar Amanda Kitts îsi poate împaturi bluzele.
KITTS E UNUL DINTRE „OAMENII DE MAINE“ carora le lipsesc sau le sunt lezate parti ale corpului, fiindu-le înlocuite de dispozitive integrate în sistemele lor nervoase si care raspund la comenzi venite de la creier.
Mecanismele folosite de ei se numesc proteze neurale sau – pe masura ce oamenii de stiinta au preluat un termen popularizat de scriitorii de science-fiction – dispozitive bionice. Eric Schremp, tetraplegic din 1992, cand si-a rupt gatul sarind într-un bazin de înot, are acum un dispozitiv electronic implantat subcutanat, care-i permite sa-si miste degetele pentru a apuca o furculita. Jo Ann Lewis, o oarba, poate vedea acum forma copacilor cu ajutorul unei camera minuscule care comunica cu nervul ei optic. Iar Tammy Kenny îi poate vorbi fiului ei Aiden, de 18 luni, iar acesta îi poate raspunde, întrucat baiatul, nascut surd, are în ureche 22 de electrozi care transforma sunetele captate de un microfon în semnale pe care nervul sau auditiv le pricepe. Procedurile sunt extrem de delicate, constand într-o serie de încercari presarate cu numeroase erori.
Pe masura ce oamenii de stiinta au descoperit ca e posibil sa legi mintea umana de o masinarie, ei au aflat si cat de difi cila e pastrarea acestei legaturi.
În cazul în care calota ce acopera bratul lui Kitts se deplaseaza, de exemplu, chiar si numai putin, ea ar putea sa nu mai reuseasca sa-si miste degetele. Cu toate acestea, bionica reprezinta un mare pas înainte, permitandu-le cercetatorilor mai mult ca oricand sa le înapoieze oamenilor o mare parte din ce-au avut candva. „De fapt, despre asta e vorba: despre reconstituire – spune Joseph Pancrazio, conducator de program în domeniul ingineriei neurale la Institutul National pentru Tulburari Neurologice si Atacuri Cerebrale. Astfel defi nesc eu succesul, cand o persoana cu leziuni ale maduvei spinarii poate manca la restaurant fara ca cineva sa observe asta.“
O ISTORIE A ÎNCERCARILOR LEGATE DE restaurarea corpului uman, sub forma unor maini si picioare facute de om, se însira pe rafturile biroului lui Robert Lipschutz, de la Institutul de Reabilitare din Chicago (RIC). „Tehnologia de baza a bratelor protetice nu s-a schimbat mult în ultimul secol – spune acesta. Materialele difera, folosim plastic în loc de piele, dar ideea de baza e aceeasi: carlige si balamale actionate de cabluri si motorase, controlate prin manete. Multi dintre amputatii care se întorc din Irak primesc astfel de dispozitive. Uite, încercati asta.“ Lipschutz scoate o carcasa de plastic de pe un raft. Se dovedesc a fi un umar si un brat stang. Umarul e un fel de pieptar, prins de piept cu un ham.
Bratul, mobil la umar si la cot, are la capat un cleste metalic.
Pentru a întinde bratul, întorci capul la stanga, apesi o maneta cu barbia si-i dai un mic impuls cu corpul. E la fel de ciudat precum suna. Si la fel de greu. Dupa 20 de minute, gatul te doare de la pozitia ciudata si de la efortul actionarii manetei. Multi amputati sfarsesc prin a abandona bratele de acest fel. „Uneori mi-e greu sa le dau oamenilor aceste dispozitive – spune Lipschutz –, întrucat nu stim daca le vor fi cu adevarat de folos.“ Ceea ce ar ajuta mai mult – cred el si altii de la RIC – sunt protezele de tipul celei pe care Amanda Kitts a acceptat s-o testeze – controlata de creier, nu de parti ale corpului care, în mod normal, n-au legatura cu miscarea mainii. O tehnica numita reinervare tintita a muschilor foloseste nervii ramasi în urma amputarii pentru a controla membrul artificial. A fost testata pentru prima data pe un pacient în 2002.
Patru ani mai tarziu, Tommy Kitts, sotul Amandei, a citit despre ea pe internet pe cand sotia lui zacea pe un pat de spital în urma accidentului. Camionul care-i zdrobise masina îi zdrobise si bratul, de la cot în jos. Pur si simplu nu voiam sa accept“ – spune ea. Dar ceea ce-i spunea sotul ei despre bratul din Chicago suna promitator. „Parea cea mai buna optiune existenta, cu mult superioara motoraselor si comutatoarelor – spune Tommy. Amanda s-a entuziasmat cu adevarat.“ În scurt timp, zburau spre Illinois. Todd Kuiken, medic si inginer la RIC, e persoana responsabila pentru ceea ce a ajuns sa fie numit de catre cei de la institut „bratul bionic“. El stia ca nervii din ciotul ramas în urma amputarii puteau înca transmite semnale de la creier. Si ca un computer afl at în proteza ar putea directiona niste motoare electrice pentru a misca membrul. Problema era realizarea conexiunii.
Nervii conduc electricitatea, dar nu pot fi lipiti de cabluri de calculator. (Fibrele nervoase si fi rele metalice nu merg împreuna. Iar o rana deschisa în locul în care un cablu intra în corp ar fi o cale periculoasa spre infectii). Kuiken avea nevoie de un amplifi cator care sa intensifi ce semnalele venite de la nervi, evitand astfel necesitatea unor imbinari directe. A gasit asa ceva în muschi. Cand muschii se contracta, ei produc o descarcare electrica sufi cient de puternica pentru a fi detectata de un electrod amplasat sub piele. El a dezvoltat o tehnica de redirectionare a nervilor taiati din vechile lor amplasamente, afectate, spre alti muschi care sa ofere propriilor semnale intensitatea necesara.
În octombrie 2006, Kuiken a început redirectionarea nervilor Amandei Kitts. Primul pas a fost sa salveze principalii nervi care odinioara coborau prin toata mana. „E vorba de aceiasi nervi care actioneaza bratul si palma, dar a fost necesar sa cream patru zone musculare diferite care sa duca la ele“ – spune Kuiken. Nervii porneau din creierul lui Kitts, din cortexul motoriu, care contine o harta aproximativa a corpului, dar se opreau la capatul ciotului – acele fi re telefonice retezate. Printr-o operatie complexa, un chirurg a redirectionat acei nervi spre diferite regiuni ale muschilor din partea superioara a bratului lui Kitts. Timp de luni de zile, nervii au crescut, milimetru dupa milimetru, avansand tot mai profund în noua lor casa. „Dupa trei luni, am început sa simt mici furnicaturi si contractii – spune Kitts. Dupa patru luni, cand atingeam partea superioara a bratului, îmi simteam diferite parti ale palmei. Îl atingeam în diferite puncte si simteam degete diferite.“ Ceea ce simtea ea erau parti ale bratului-fantoma înscris în creierul ei, acum reconectat la corp.
