Majoritatea alergiilor par relativ inofensive si este adevarat ca exista multi oameni care se cred alergici, cand de fapt nu sunt. Dar inmultirea cazurilor de alergie este reala. La nivel mondial, trebuie sa intelegem mai bine ce se intampla.
Subtirel si serios, se urca pe bicicleta. Degetele lui lungi apuca strans ghidonul si isi verifica echilibrul. Astazi e racit, iar cearcanele lui sunt mai intunecate decat de obicei. Cand explica in ce situatie se afla, vorbeste chibzuit. "Nu mananc mult, si numai daca verifica mama ingredientele. Pe urma pot sa mananc. Dar nu inainte."
De ce atata prudenta? Cameron Liflander are alergii. Asta nu-l deosebeste cu nimic de alti peste 50 de milioane de americani din zilele noastre. Insa problema lui nu ar fi doar ochii umezi sau mancarimea din gat, pe care le asociem cu acest cuvant. Organismul in varsta de sapte ani al lui Cameron poarta un razboi crunt cu mediul inconjurator. Iar mama lui se teme ca, intr-o buna zi, mediul inconjurator ar putea invinge.
"Un pediatru mi-a zis ca ma port prosteste - spune Pamela Liflander, care a tot intrebat de ce sugarul ei avea secretii, eruptii cu pustule si voma des. Medicul mi-a zis ca nici un copil sub trei ani nu face alergii adevarate, iar eruptiile si starile de voma o sa dispara. Dar eu mai avusesem un copil inainte de Cameron. Stiam cum ar trebui sa arate un bebelus sanatos. Acesta nu era un bebelus sanatos."
Cameron continua sa arate bolnavicios, dar ritmul lui de crestere era in grafic. A fost alaptat la san aproape un an, iar Pamela i-a introdus alte alimente treptat. Intr-o zi, i-a dat o bucatica de ton. Cameron s-a inrosit, s-a umflat ca un burete de mare si se sufoca. Un medicament, benadryl, a rezolvat problema, dar la urmatorul soc anafilactic au ajuns in camera de garda a spitalului din apropierea casei lor din Riverside, Connecticut.
