Revista National Geographic: Sa avem grija de planeta!

Gerovitalul la cincizeci de ani. O poveste despre cum a imbatranit medicamentul contra imbatranirii.

Text: Adina Branciulescu

Petcu Steluta are 86 de ani si multe planuri de viitor. Se gandeste in special la calatoriile pe care ar vrea sa le faca.

E o doamna maruntica, sigura pe ea, care pastreaza inca semnele cochetariei de odinioara: ochii, de un albastru intens, sunt vioi si jucausi, unghiile etaleaza o oja rosie stralucitoare, iar parul vopsit blond e strans intr-un coc sever. A lucrat pana acum cativa ani si s-a astamparat doar cand ceilalti i-au aflat varsta si incepusera sa o protejeze prea mult pentru gustul ei. Asta pentru ca la fel de bine i-ai putea da chiar si 65 de ani.

E lucida, optimista, mainile nu-i tremura, se mandreste ca nu foloseste bastonul, ca alte prietene, iar radacina parului si sprancenele tradeaza o culoare naturala inchisa. Sursa starii generale foarte bune o pune pe seama Gerovitalului: se implinesc 30 de ani de cand urmeaza fara intreruperi tratamentul injectabil.

"Am incredere, incredere, incredere in aceste injectii!" - exclama doamna Steluta, care si-a asigurat rezerva pana in 2009.

Povestea Gerovitalului incepe undeva pe la jumatatea secolului al XX-lea. Ana Aslan, pe atunci in varsta de 52 de ani, preda la Facultatea de Medicina din Timisoara si era preocupata de studierea procainei, un cunoscut anestezic local. De-a lungul anilor, mai multi medici evidentiasera cateva efecte surprinza toare: uneori, durerile articulare cedau, parul alb se recolora, iar calitatea tegumentului se imbunatatea. Erau insa doar observatii disparate, venite in special din partea chirurgilor.

In premiera, Ana Aslan lua in calcul potentialul procainei de a fi utilizata in lupta impotriva imbatranirii. Ea o folosea de mai mult timp in tratarea arteritelor, in afectiunile circulatiei periferice, dar dorea sa o extinda si la cazurile de reumatism. In primavara anului 1949 s-a ivit ocazia.

"Pe 15 aprilie, am cunoscut un tanar student la medicina, care suferea de artroza acuta, in stare de criza de trei saptamani - nota ea. Genunchiul lui era imobilizat si fiecare miscare ii provoca dureri atroce. Medicatia care-i fusese administrata nu-i usurase suferinta decat pe termen scurt."

A ales sa-i administreze o solutie cu procaina 1% in artera femurala, desi exista riscul sa nu o nimereasca, artera unei persoane tinere fiind foarte subtire. A reusit, iar dupa cateva minute tanarul a ridicat piciorul si l-a indoit de mai multe ori. La scurt timp, el a parasit spitalul.

"Socul si interesul erau atat de mari, incat am renuntat la cariera universitara - careia ma dedicasem trup si suflet - pentru a ma consacra studiului acestei substante."