Cand zoonozele trec de la animale la oameni, pot rezulta pandemii. Oamenii de stiinta sunt pe urmele unor noi virusuri letale.
Text: David Quammen
In septembrie 1994, o boala grava a erupt printre caii de curse dintr-o suburbie a orasului australian Brisbane.
Zona, numita Hendra, era un vechi cartier linistit, plin de hipodromuri, grajduri, chioscuri de ziare care vindeau foi de pariuri, cafenele cu nume precum "Ieslea" si oameni pasionati de cai.
Prima victima a fost o iapa gestanta, numita Drama Series, care a inceput sa aiba simptome in timp ce era la pascut si a fost adusa inapoi la grajdul dresorului pentru a primi ingrijiri, dar starea ei s-a inrautatit. Trei oameni s-au straduit sa o salveze: dresorul, supraveghetorul grajdurilor si un veterinar.
Drama Series a murit dupa doua zile, fara ca boala ei sa-si fi gasit vreo explicatie. Fusese muscata de un sarpe? Mancase vreo buruiana otravitoare pe acea pajiste abandonata?
Aceste ipoteze aveau sa fie eliminate doua saptamani mai tarziu, cand majoritatea cailor din grajdul ei s-au imbolnavit in acelasi fel. Nu era vorba de vreo muscatura veninoasa sau de furaj toxic. Era o boala contagioasa. Ceilalti cai prezentau semne de febra si dificultati respiratorii, fetele li se umflasera si devenisera mai stangaci in miscari. Cativa dintre ei aveau spume insangerate la nari si bot.
In ciuda eforturilor eroice ale veterinarului, inca 12 cai au murit in interval de cateva zile. Intre timp, s-a imbolnavit si dresorul, apoi si supraveghetorul grajdurilor. Veterinarul, care isi luase precautii, dar lucra in acelasi mediu, a ramas sanatos. Dupa cateva zile in spital, dresorul a murit. Rinichii ii cedasera si nu mai putea respira.
Supraveghetorul grajdurilor, un om cu inima mare, pe nume Ray Unwin, care doar s-a dus acasa pentru a indura febra de unul singur, a supravietuit. El si medicul veterinar mi-au spus povestea lor anul trecut, cand i-am intalnit in Hendra. Ray Unwin este un tip muncitor, intre doua varste, cu o coada roscata ca nisipul si ochi tristi si obositi, care mi-a marturisit ca nu e genul care sa se planga, dar ca inima lui nu mai bate la fel de la acea nenorocire.
Analizele de laborator au aratat ca atat caii, cat si oamenii fusesera infectati cu un virus necunoscut pana atunci. La inceput, cercetatorii l-au numit equine morbillivirus, insemnand un virus al cailor foarte asemanator pojarului. Mai tarziu, cand unicitatea lui a devenit evidenta, virusul a fost redenumit dupa locul respectiv: Hendra.
Veterinarul, un om inalt si bland, pe nume Peter Reid, mi-a spus ca "viteza cu care s-a transmis printre cai a fost incredibila". La apogeul crizei, sapte cai au murit in chinuri sau au trebuit eutanasiat i in doar 12 ore. Unul dintre ei a murit zbatandu-se atat de tare, incat Reid nici nu s-a putut apropia pentru a-i face injectia care sa-i curme suferinta. "Nu mai vazusem niciodata un virus care sa cauzeze asa ceva" - a marturisit medicul, recunoscand, cu o expresie care nu releva intreaga drama, ca a fost "o perioada traumatizanta".
