Mai devreme sau mai tîrziu, un virus ucigaş, care poate trece de la păsări la oameni, va mătura tot globul.
Micuţa Ngoan a fost îngropată în spatele colibei părinţilor, în urmă cu trei săptămîni. Mormîntul ei, o groapă betonată grosolan, la fel ca atîtea altele presărate prin Vietnamul rural, se află pe un teren mai ridicat, între un iaz cu peşti şi orezăriile galben-verzui. La unul din capete, familia a aşezat cele mai îndrăgite bunuri ale fetiţei: un scaun pentru păpuşi, o colecţie de scoici, sandalele de plastic. I-au pictat mormîntul în albastru pal.
în timp ce părinţii lui Ngoan sînt plecaţi să culeagă orezul, alte rude deapănă amintiri. „Era aşa de mititică, avea abia 10 ani – spune bunica ei, aşezată într-un hamac. Era cuminte şi învăţa bine. Dacă vă uitaţi la sora ei mai mare – tînăra de 17 ani se ţine deoparte, timidă –, vă puteţi închipui cum arăta.“ Bunicul lui Ngoan, cufundat într-o tăcere mîhnită, aprinde un beţigaş parfumat la mormîntul ei.
Pierderea unui copil a lovit greu această familie. Dar, de obicei, restul lumii acordă puţină atenţie morţii unui copil, în urma unei boli infecţioase, în acest ungher din Delta Mekongului, în Vietnam. Aici încă mai bîntuie febra tropicală şi cea tifoidă, iar HIV/SIDA e în ascensiune.
Totuşi moartea lui Ngoan şi a altor peste 50 de persoane din Asia de Sud-Est în ultimii doi ani a declanşat o alertă la nivel mondial. Ţările afectate se luptă să ia măsuri; alte naţiuni trimit ajutoare şi consultanţi, făcînd în acelaşi timp rezerve de medicamente şi creînd noi vaccinuri la ele acasă. Iar oamenii de ştiinţă şi-au intensificat cercetările asupra fatidicului transfer al bolii între animale şi om.
De ce ? Fiindcă Ngoan a murit de gripă.
Pentru cei mai mulţi dintre noi, gripa e o boală sîcîitoare, suportată an de an, alături de impozite şi dentist. Unii cred că nici nu merită osteneala de a-ţi face un vaccin antigripal. Dar gripa e uşor de subestimat. Virusul se răspîndeşte atît de lesne, prin picături minuscule, încît 30 pînă la 60 de milioane de americani fac gripă în fiecare an. Aproximativ 36.000 mor, în special persoane în vîrstă. Virusul se modifică atît de rapid, încît nimeni nu devine niciodată complet imun şi în fiecare an trebuie creat un nou vaccin.
Aceasta e gripa obişnuită. Dar boala care seceră vieţi în Asia de Sud-Est nu e o gripă oarecare. Primele sale victime au fost puii de găină, în număr de peste o sută de milioane, fie ucişi de virus, fie de oameni, în efortul lor, adesea superficial, de a controla boala. Nu este neobişnuit pentru pui să facă gripă; de fapt, viruşii gripei aviare sînt mult mai numeroşi decît cei ai gripei umane. Dar Robert Webster, de la Spitalul de Cercetare Pediatrică St. Jude, din Memphis, studiază viruşii gripei de 40 de ani şi nu a văzut niciodată ceva asemănător cu virusul care a ucis-o pe Ngoan.
„Acesta a fost de la bun început cel mai cumplit virus de gripă pe care l-am văzut sau cu care am lucrat vreodată, în sensul că este extrem de patogen“ – spune Webster. Nu numai că mortalitatea este înfricoşătoare la puii de găină, care sucombă, umflaţi şi hemoragici, în decurs de cîteva ore de la expunere, dar ucide cu o eficienţă similară şi mamifere. Izolat, a doborît şi oameni, care au luat gripa de la păsări de curte infectate, cum au fost puii care au murit la ferma lui Ngoan cu cîteva zile înainte de a se îmbolnăvi ea. Jumătate din cazurile cunoscute s-au soldat cu deces.
Pentru mulţi experţi în probleme de sănătate publică, aceste morţi sînt primele semnale ale unei catastrofe. Pînă acum, acest virus – clasificat ca H5N1 datorită celor două proteine care stau pe suprafaţa sa precum ţepuşele pe o ghioagă – nu prea reuşeşte să treacă de la păsări la oameni, cu atît mai puţin de la o persoană la alta. „Poate să facă un prim pas în această direcţie, însă pe urmă nu se răspîndeşte cu uşurinţă de la un om la altul – spune Webster. Slavă Domnului. Altfel, am avea mari probleme.“
Poate că H5N1 nu va învăţa niciodată trucul de a alerga de la un om la altul, aşa cum fac formele mai uşoare de gripă, care pustiesc în fiecare an birouri şi săli de clasă. Poate că pur şi simplu nu e în stare. Sau poate că eforturile de eradicare a virusului – pînă acum mai mult sporadice şi insuficient finanţate – vor da rezultate. Însă experţii îndeamnă lumea să se pregătească pentru tot ce poate fi mai rău.
Ceea ce se ştie despre remarcabila capacitate a viruşilor de gripă de a se modifica şi de a trece de la o specie la alta a dus la un sentiment de fatalitate, la convingerea că, dacă această gripă animală ameninţătoare nu va exploda într-o pandemie globală, care să ia milioane de vieţi, va veni o alta, care va reuşi. „La un moment dat, se va întîmpla ca un astfel de virus să se modifice, aşa încît să se poată transmite de la o persoană la alta“ – spune Jeremy Farrar, medic la Universitatea Oxford, care lucrează în prima linie a frontului gripei aviare, la Spitalul pentru Boli Tropicale, din Oraşul Ho Şi Min, din Vietnam. „Este inevitabil. Şi, cînd se va întîmpla, lumea se va confrunta cu o pandemie cu adevărat oribilă.“
În fond, s-a mai întîmplat şi pînă acum.
