Moștenirea Woodstock

Foto: 123rf

În 2019, se împlinesc 50 de ani de la Woodstock Music and Art Fair, evenimentul care “a definit o generație”.

 

Janis Joplin

Joe Cocker avea doar 25 de ani și în timpul piesei “With a Little Help From My Friends” avea să inițeze un gest care acum pare firesc – acela de a cânta la o chitară imaginară, Janis Joplin (26 de ani) nu a strălucit pe scenă, dar a ținut un discurs inspirațional, care le-a dat celor de acolo un sentiment de unitate, iar Jimmy Hendrix a fost cel care a încheiat festivalul cu unul dintre cele mai memorabile concerte ale decadei.

Sunt doar trei nume, trei eroi personali pentru mulți dintre noi, care au fost pe afișul Woodstock Music and Art Fair (15 – 17 august, 1969).

Woodstock Music and Art Fair a început cu patru tineri: Artie Kornfeld, Michael Lang, Joel Rosenman și John Roberts. Primii doi, buni prieteni care lucrau în domeniul muzical, au răspuns afirmativ unui anunț dat în New York Times de ultimii doi care erau în căutarea unor idei de afaceri în care să își investească banii. Prima idee a fost să construiască împreună un studio de înregistrări în mijlocul unei păduri, unde artiștii puteau să vină și să creeze în liniște. Lansarea studioului avea nevoie de un eveniment, așa că au ajuns la concluzia că trebuie să organizeze un concert mare, în aer liber. Cei patru au închiriat de la un localnic din Bethel, New York, un teren agricol și au început pregătirile, doar că nu anticipaseră ce avea să urmeze.

By the time we got to Woodstock
We were half a million strong
And everywhere there was song and celebration

Aceste versuri fac parte din piesa “Woodstock”, scrisă de Joni Mitchell, despre ceea ce s-a întâmplat în 1969, pe domeniul Bethel al lui Max Yasgur – un eveniment cunoscut în lumea întreagă drept “3 Days of Peace & music” sau Woodstock Festival.

Din punct de vedere cultural și muzical, lumea s-a împărțit în înainte și după Woodstock. Ceea ce s-a întâmplat acolo a fost ceva nemaivăzut și nemaiauzit până atunci, o continuare firească a ceea ce fusese cu doi ani mai devreme Monterey Pop Festival, în California.

500.000 de oameni au trăit timp de trei zile ca într-o comunitate bine organizată, împărțindu-și hrana, băutura și diverse substanțe, avându-i pe coloana sonoră pe Jimi, Janis, The Who, Grateful Dead, Joe Cocker sau Jefferson Airplane. Povestea spune că, dacă inițial un bilet de intrare costa 24 de dolari, în momentul în care biletele s-au epuizat, intrarea la festival a fost liberă; numărul de oameni care se îndreptau către festival era atât de mare, încât autoritățile s-au speriat și erau la un pas să trimită garda națională să facă ordine.

Dj Hefe

Povestind toate acestea, acum, la 50 de ani după, un astfel de eveniment nu pare atât de neimaginabil, iar asta se datorează întru totul festivalului Woodstock – cu toată povestea lui și cu vocea unei generații care s-a ridicat și a protestat împotriva războiului din Vietnam. Astfel, vremurile care au urmat s-au schimbat, lumea a început să privească lucrurile diferit, reperele culturale au început să fie altele, iar oamenii au prins curajul de a-și susține ideile. “Freedom! Freedom! Sometimes I feel like a motherless child, a logn way from my home”, spunea Richie Havens, artistul care a deschis festivalul; cred că versurile lui au potretizat perfect oamenii care au venit la ferma domnului Yasgur între 15 – 17 august 1969.

Semințele plantate odată cu acest festival au dat roade și s-au materializat în domeniul cultural, și nu numai, în toții ani de după 1969. Poate că nu conștientizăm semnificația lui, dar eu pot merge până în pânzele albe să susțin ideea că fără Woodstock, noi (toți) azi, nu eram la fel. Singurul lucru de care sunt foarte curios, mă întreb dacă exista reclamă pe facebook, câtă lume ar fi venit?!?, spune dj Hefe.

 

Cine a cântat la Woodstock Music and Art Fair și cine nu

La Woodstock Music and Art Fair au fost invitați unii dintre cei mai mari muzicieni ai secolului trecut: Ravi Shankar, Joan Baez, Santana, Canned Head, Grateful Dead, Creedence Clearwater Revival, Janis Joplina și Kozmic Blues Band, The Who, Jefferson Airplane, Joe Cooker, Jimi Hendrix.

The Doors, Jethro Tull, Simon & Garfunkel, The Rolling Stones sau Led Zeppelin se numără printre trupele care au refuzat să cânte la festival.

Michael Lang

“În vara aceea fusesem aproape la toate concertele să văd ce se întâmpla, pentru că aveau loc violențe cam la toate. Polițiștii dădeau cu gaze lacrimogene. Am descoperit că cele mai multe erau aranjate”, spune într-un interviu Michael Lang.

“Dar mulțimea în sine era extrem de bine crescută. După cum spune dr. William Ambruzzi, medicul festivalului: „Nu a existat nicio violență, ceea ce este remarcabil pentru o mulțime așa mare. Acești oameni sunt cu adevărat frumoși”, scria pe 17 august 1969, reporterul Barnard L. Collier în The New York Times.

Terenul pe care a avut loc festivalul
Monument pe situl festivalului

Jumătate de milion spre 600.000 de oameni au fost prezenți la festival, și un alt milion și jumătate de oameni erau pe drum, încercând să ajungă acolo, conform estimărilor organizatorilor. Atât de mulți oameni și nici un incident raportat. Așa rămâne în istorie festivalul Woodstock.

Luiza Zan, foto: PR

Woodstock a însemnat mai mult decât un festival de muzică pop/rock, mai mult decât un eveniment cultural, a marcat un record mondial.

Cea mai mare adunare liberă de oameni – aproape o jumătate de milion de reprezentanți ai unei generații care va influența peste decenii trenduri vestimentare, ideologice, muzicale, politice, sociale, generația hippie, generația activiștilor, a militanților anti-război.

Trei zile de libertate totală, de manifest cultural, de iubire. Reverberațiile acelor trei zile se simt și la noi, în replici românești, precum festivalul WaHa, de exemplu, spune solista Luiza Zan.

Context

America trecea printr-un deceniu de proteste împotriva războiului din Vietnam, se organizau marșuri și proteste ale populației afro-americane pentru drepturi, și, cu doar un an în urmă, avuseseră loc două asasinate cumplite: cel al lui Robert F. Kennedy și al lui Martin Luther King.

În tot acest context, festivalul a apărut ca o speranță pentru tineri. “3 zile de pace și muzică” numai era doar un slogan pe un afiș, devenise o realitate. Chiar dacă în jur nimic nu părea la locul lui: numărul neașteptat de mare al participanților, ploaia care udase totul, hrana și condițiile de igienă aproape că lipseau.

Mike Godoroja, foto: PR

“Vara lui 1969 a fost una a iubirii la Woodstock, iar diferențele dintre acele vremuri și cele de astăzi sunt de natură tehnologică numai… sau în primul rând. În rest, câte puțin sau mai mult din Woodstock s-a tot repetat de-a lungul timpului în toată lumea. De la britanicul Isle of Wight Festival, la Gărâna Jazz din România, găsești în toată lumea acest business de turism cultural care vrei-nu vrei (sau îți convine-nu-ți convine…sic.) își are rădăcinile de imagine și de stare în Woodstock.

Cei cincizeci de ani care au trecut de la primul act al festivalului hippie cu Richie Havens interpretând „Freedom” piesă ce avea să devină un fel de imn, având inserturi sugestive din piesa tradițională de negro spirituals „Motherless child” și până azi când lumea cunoaște o puternică mutație spre spectacolul cu lasere al DJ-lor, ei bine timpul a marcat cu un arc shimbări, modificări, transformări, dar nu în esență revoluții.

Cred că ceea ce se așteaptă de la generația actuală este exact acest pas mare spre viitor având în minte Make love not war! ca moștenire a unui fenomen ce s-a numit Woodstock” , concluzionează solistul Mike Godoroja.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*