Când ciuma a ajuns în America, oficialitățile au încercat să o nege

La începutul secolului al XX-lea, disecțiile pe șobolani erau esențiale pentru a urmări răspândirea ciumei bubonice, deoarece rozătoarele infectate erau primele purtătoare ale bacteriei mortale. Foto: Arhiva Americană de Fotografie, Alamy

În 1900, mult-temuta Ciumă neagră și-a arătat capul hâd în California, declanșând doi ani de degringoladă politică.

Pe 6 martie 1900, trupul unui muncitor american de origine chineză pe nume Chick Gin, de 41 de ani, a fost găsit în subsolul unui hotel din Chinatown, în San Francisco. În timp ce îi redacta certificatul de deces, un doctor din oraș a observat niște noduli ciudați pe cadavru. Testele de la laboratorul municipal au arătat cauza morții: temuta ciumă bubonică. Recent-înființatul Consiliu de sănătate orășenesc a plasat imediat Chinatown sub o carantină strictă.

Pe parcursul următorilor doi ani a urmat o luptă extraordinară între oficialitățile californiene, care au negat existența ciumei, și oamenii de știință federali, care se luptau să oprească focarul în creștere. Controversa la nivel național generată de aici l-a implicat și pe președinte, și aproape 25 de guvernatori, făcându-l în cele din urmă pe guvernatorul Californiei să își piardă funcția — dar nu înainte ca un cercetător de top să fie demonizat și ca peste 100 de oameni să își piardă viața din cauza teribilei boli.

Agenții federali de sănătate din San Francisco foloseau mături și lopeți pentru a curăța zonele unde trăiau șobolani potențial  purtători de ciumă. Imagine din Arhiva Americană de fotografie, Alamy

„Teama că o epidemie ar putea crea agitație pe scară largă, cu consecințe economice severe, i-a încurajat pe cei cu interese economice să nege adevărul,” scria regreatatul Philip Kalisch, un istoric de la Universitatea din Michigan, care a studiat evenimentul.

Moartea Neagră ajunge în America

Ceea ce în vremurile medievale se numise Moartea Neagră făcea pe atunci ravagii în Asia. Milioane de oameni mureau, iar oficialitățile de sănătate publică din S.U.A. se temeau de multă vreme că și-ar putea croi drum peste Pacific, până în porturile de pe coasta de vest. Boala extrem de contagioasă, transmisă de obicei de rozătoare, era în general fatală.

Dar apoi, la două zile după ce a fost descoperit trupul lui Gin, ziarul San Francisco Chronicle a publicat un articol pe pagina întâi cu titlul „Falsa ciumă e parte dintr-un plan de îmbogățire.” Afaceriștii locali se temeau că știrea despre un focar de ciumă ar da peste cap economia, așa că au contrazis afirmațiile Consiliului de sănătate orășenesc. La presiunea lor, orașul a ridicat carantina a doua zi. Ziarul a salutat decizia, plângându-se că a adus „mari neajunsuri afacerilor”.

O altă publicație locală, Bulletin, insista în același timp că ciuma era, în orice caz, mai puțin periculoasă decât „rujeola, oreionul sau oricare dintre bolile comune pe care le cunoaștem.” Ziarul insista cu îngrijorare că știrile despre ciumă alungă atât turiștii, cât și navele de transport, din animatul port.

Un distins cercetător în medicină, Joseph Kinyoun, a fost atacat de mediul de afaceri din California și de comunitatea chineză pentru că a tras semnalul de alarmă cu privire la răspândirea ciumei bubonice în San Francisco în anul 1900. Foto: Science History Images, Alamy

Pe 11 martie, un agent federal pe nume Joseph Kinyoun a confirmat că Gin murise de ciumă. Kinyoun conducea Serviciul de Sănătate Maritim al portului, agenția federală responsabilă cu amenințările la sănătatea publică care ar fi putut pătrunde în țară prin porturi. Un medic respectat, el contribuise la crearea Laboratorului de Igienă al S.U.A., precursorul Institutelor Naționale pentru Sănătate.

Au urmat și alte morți de ciumă. În luna mai, Kinyoun l-a avertizat pe responsabilul cu sănătatea publică al națiunii că focarul se transforma într-o epidemie. „Sunt nevoit să cer ca problema să fie adusă în atenția Președintelui,” i-a scris șeful sănătății publice superiorului său, secretarul Trezoreriei, pe 21 mai. El a cerut ca președintele să aprobe „orice reglementări ar fi necesare pentru a preveni răspândirea acestei boli.”

Președintele William McKinley a aprobat cererea în aceeași zi. Dar guvernul federal nu dorea să ia măsuri dramatice, care l-ar fi putut înfuria pe guvernatorul republican al Californiei, Henry Gage, precum și influența comunitatea de afaceri a statului. Acțiunile sale s-au limitat la reinstaurarea carantinei în Chinatown, folosind patrule înarmate pentru a-i opri pe chinezi să vină și să plece din oraș.

Edilii din San Francisco au continuat să insiste că nu exista nicio epidemie, doar câteva cazuri izolate, care fuseseră limitate. Iar comunitatea chineză a luptat contra a ceea ce liderii săi vedeau ca pe o discriminare flagrantă. Un tribunal a ordonat ridicarea carantinei pe 15 iunie, plasându-se de partea unei asociații de afaceri chineze care susținea că măsura se bazează pe rasă, nu pe știință. Judecătorul a decis și că nu existau destule dovezi pentru a dovedi existența ciumei. Chiar și Pacific Medical Journal a negat că ar fi existat o epidemie, susținând că testele de ciumă erau eronate.

Guvernatorul Californiei Henry Gage a negat vehement existența ciumei în statul său și și-a pierdut șansa la realegere când republicanii au refuzat să îl mai nominalizeze. Foto Fay 2018, Alamy

Mizele erau mari. Alte națiuni luau deja în considerare să întrerupă comerțul cu California, iar turismul era în scădere. Ziare precum Chronicle au continuat să insiste că afirmațiile despre ciumă erau parte a unui efort secret de subminare a economiei orașului.

Kinyoun a devenit repede principala țintă a negaționiștilor, în pofida reputației sale impecabile. El studiase cu experți în ciumă din Europa — inclusiv unul din cei doi descoperitori ai bacilului care cauza boala —și fusese numit în funcția respectivă tocmai pentru a apăra California de așteptata răspândire a ciumei. Când a refuzat să accepte mita pentru a-și falsifica datele, a fost atacat fără milă în presă, prezentat drept corupt și incompetent, ba chiar acuzat că a plasat el însuși bacilul pe cadavrul lui Gin.

Kinyoun a continuat să raporteze mersul epidemiei către șeful sănătății publice. În octombrie, a înregistrat alte trei persoane cu ciumă. „Toate cazurile s-au sfârșit prin deces,” a scris el. „Zona infectată crește treptat.”

În ianuarie următor, guvernatorul Gage i-a mustrat public pe „falsificatorii ciumei” și l-a acuzat pe Kinyoun nominal că ar fi făcut o „inoculare post-mortem”, folosing „bacili de ciumă importați”. O asemenea faptă, a adăugat el, era o crimă care se pedepsea cu închisoare pe viață. Ulterior, Kinyoun a fost arestat pentru scurt timp de autoritățile statale.

Alte state se îngrijorează

O comisie numită în aceeași lună de secretarul Trezoreriei pentru a stabili adevărul în legătură cu ciuma l-a făcut pe Gage să-i trimită o telegramă furioasă președintelui McKinley, în care insista că acea comisie era o insultă la adresa statului California. Președintele s-a temut să nu și-l facă dușman pe  Gage, așa că secretarul Trezoreriei a răspuns că rezultatele comsiei vor fi ținute secrete. În schimbul acestei tăceri, Gage urma să întreprindă măsuri sanitare în Chinatown.

Comisia a găsit șase cazuri noi de ciumă, dar Serviciul de Sănătate Maritim a primit de la Washington ordinul de a nu menționa ciuma. Kinyoun a fost transferat în mod umilitor la Detroit.

„Crima dr. Kinyoun a fost că a spus pur și simplu adevărul și nu a făcut efortul activ de a-l ascunde,” a conchis un editorial din Journal of the American Medical Association. Guvernatorul Gage a continuat să refuze să admită existența ciumei în statul său, în pofida noilor cazuri care îi erau raportate, dar care nu erau date publicității.

Casa Albă a refuzat să pună presiune pe California, însă alți guvernatori știau de ciumă și se temeau de consecințele unei epidemii care ar fi cuprins toată țara. În ianuarie 1903, peste 20 de delegații statale s-au reunit la Washington, D.C. pentru a avertiza că vor pune ele California în carantină dacă nu se iau măsuri rapide, și l-au criticat în mod special pe Gage. El a continuat să dea vina pe Kinyoun și pe guvernul federal pentru crearea unei false crize.

Între timp, însă, Gage reușise să întoarcă împotriva sa propriul partid republican. Nu i s-a acordat mandat pentru a doua candidatură de guvernator. Noul guvernator — un medic — a luat măsuri mai hotărâte, inclusiv de stârpire a populației de șobolani a orașului. Ultimul caz de ciumă din focar a fost raportat la începutul lui 1904. În total, au fost înregistrate 121 de cazuri, cu siguranță o subestimare serioasă, și doar două persoane au supraviețuit bolii.

Cariera lui Kinyoun nu s-a mai refăcut. Dar realizările sale anterioare, de aducere a cercetării de primă clasă în domeniul sănătății, nu au fost uitate. Într-un studiu din 2012, doi cercetători l-au omagiat, numindu-l „fondatorul uitat” al Institutelor Naționale de Sănătate. Unul din coautorii studiului era Anthony Fauci, acum aflat în fruntea comisiei de experți pentru coronavirus a președintelui Trump.

Articol publicat pe www.nationalgeographic.com
Autor: Andrew Lawler

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*