Suprimarea votului a existat de la începuturile SUA

O tânără activistă ține un steag în sprijinul dreptului la vot cu o zi înainte ca Marșul de la Selma la Montgommery să sosească la Capitoliul Statului Alabama, pe 24 martie 1965. Timp de decenii, astfel de drepturi au fost suprimate prin bariere precum taxe de vot sau teste de alfabetizare. Foto: CHARLES SHAW, GETTY
O tânără activistă ține un steag în sprijinul dreptului la vot cu o zi înainte ca Marșul de la Selma la Montgommery să sosească la Capitoliul Statului Alabama, pe 24 martie 1965. Timp de decenii, astfel de drepturi au fost suprimate prin bariere precum taxe de vot sau teste de alfabetizare. Foto: CHARLES SHAW, GETTY

De când a fost scrisă Constituția Statelor Unite, unii dintre liderii națiunii au avut în vedere să le refuze dreptul la vot celor care i-ar fi vrut îndepărtați de la putere.

BY

„Acest sistem de vot trebuie să fie aranjat de așa natură încât să producă un singur efect,” a spus el. La douăzeci de ani după aprobarea Amendamentelor al 14-lea și al 15-lea, care le garantau americanilor de culoare cetățenia și bărbaților de culoare dreptul la vot, „găsim acum două rase laolaltă, domnia uneia dintre care a însemnat mereu distrugere economică și morală; găsim o altă rasă a cărei stăpânire a însemnat mereu prosperitate și fericire, și prosperitate și fericire pentru toate rasele.”

Aceste cuvinte au marcat începutul a 75 de ani de suprimare sistematică a dreptului la vot în Statele Unite, prin taxe electorale, teste de alfabetizare și violențe împotriva oamenilor de culoare care încercau să voteze. Dar nu era pentru prima dată în istoria SUA când cei aflați la putere încercau să îi lipsească de drepturi pe cei de care se temeau că ar fi putut să îi înlăture — și nici nu avea să fie ultima.

Suprimarea dreptului la vor a revenit în dezbaterea publică americană odată cu alegerile prezidențiale din 2020. Președintele Donald Trump a atras critici în august când a admis că s-a opus finanțării suplimentare a Serviciului Poștal al SUA pentru că lipsa resurselor ar fi împiedicat votul prin corespondență în timpul pandemiei de coronavirus. „Asta înseamnă că nu poți avea vot universal prin corespondență pentru că nu sunt echipați să îl livreze,” a spus el. (Trump a afirmat în mod eronat că votul prin corespondență este tarat de fraude, deși studiile au constatat în mod repetat că frauda la urne este rară în Statele Unite. O comisie creată de Trump pentru a investiga frauda electorală a fost desființată în 2018 după ce nu a reușit să găsească nico dovadă.)

Ce înseamnă exact suprimarea dreptului la vot și cum au evoluat metodele sale în timp? A început pe vremea părinților Constituției, când aceștia au luat decizia nefastă de a nu înscrie acest drept în legea fundamentală.

 

Susținătoarea sufragiului universal Florence Jaffray Harriman, zisă Daisy, ține un drapel cu motto-ul mișcării sufragiste:
„Eșecul este imposibil”.  Erau celebrele cuvinte rostite de Susan B. Anthony pentru a-și încuraja aliații să ceară drept de vot
pentru femeile din America. Foto: GEORGE GRANTHAM BAIN COLLECTION, LIBRARY OF CONGRESS

 

În anii care au urmat, cerințele pentru a putea participa la vot au diferit enorm, în funcție de gusturile și prejudecățile fiecărui stat în parte. În timp ce majoritatea au extins într-o primă fază eligibilitatea — și în cele din urmă au acordat drept de vot aproape universal pentru bărbații albi — statele au început să stabilească noi restricții. La 1800, doar cinci din 16 state instituiseră votul doar pentru albi, însă din 1802, fiecare nou stat intrat în Uniune, cu scalvi sau liber, cu excepția lui Maine, a interzis dreptul la vot pentru negri. În 1807, New Jersey, care inițial acordase drept de vot “tuturor locuitorilor”,  a votat o lege prin care a suprimat dreptul pentru femei și pentru bărbații de culoare. În Maryland, evreilor nu li s-a permis să voteze până în 1828.

Totuși, când s-a încheiat Războiul Civil, în 1865, guvernul federal a abordat din nou problema. În timpul Reconstrucției, Congresul a votat o serie de amendamente constituționale pentru a garanta drepturile foștilor sclavi, inclusiv al 15-lea Amendament, ratificat în 1870, care interzicea suprimarea votului pe baza „rasei, culorii sau stării de servitudine din trecut.” Însă statele au rămas cele care se ocupau de alegeri, iar multe dintre ele au început în curând să elimine aceste noi drepturi.

Cum au eludat statele prevederile de protejare a votului din Constituție

În perioada Reconstrucției, viața politică din sud a cunoscut o deschidere. Deși femeile încă nu puteau să voteze, la fel ca o parte dintre imigranți și ca amerindienii nativi, bărbații de culoare au căpătat putere în unele părți din sud. Statul Mississippi a trimis chiar doi bărbați negri în Senatul SUA, din partea Partidului Republican, din care bărbații de culoare formau în sud majoritatea covârșitoare.

Democrații albi s-au panicat în fața perspectivei de a pierde controlul. În 1875, democrații din Mississippi au lansat o campanie de intimidare la urne care a reușit să îi repună la putere pe plan local până în 1881. Sperând că pot să mențină lucrurile astfel, au convocat o convenție constituțională statală în 1890. După cum scrie istoricul Dorothy Overstreet Pratt, democrații „au admis public” că această convenție era creată pentru a ocoli cel de-al 15-lea Amendament. Folosind puterea statelor de a determina cum și când au loc alegerile, noua consstituție statală a instituit tactici precum taxele de vot și testele de alfabetizare, create special pentru a ține deoparte alegătorii negri, cărora li se refuzau educația și oportunitățile economice pentru a putea depăși aceste obstacole. Singurul delegat negru de la convenție — Isaiah Montgomery, membru al unei familii bogate și educate — și-a admonestat colegii pentru vederile lor rasiale rigide, dar în cele din urmă a ținut un discurs care le susținea eforturile, despre care Overstreet Pratt notează că a fost „cel mai de neînțeles aspect al convenției” dar că ar putea fi atribuit averii și statutului familiei lui Montgomery.

În decurs de circa cinci ani, celelalte state sudice au urmat exemplul Mississippi și au adoptat legi restrictive, cunoscute sub numele de legile Jim Crow, pe care le-au dublat de violențe și intimidări continue pentru a suprima participarea la vot a negrilor. Aceste tactici au dat roade. În 1892, Mississippi redusese procentul de bărbați de culoare înregistrați la vot de la peste 90 la sută la sub 6 la sută. Cetățenii negri erau la fel de lipsiți de drepturi în tot sudul SUA, iar Partidul Democrat, de orientare conservatoare, a ajuns la putere. În următorii 70 de ani, adepții supremației albe au continuat să folosească aceleași tactici de suprimare pentru a-și asigura controlul.

Până în anii 1960, totuși, mișcarea pentru drepturile civile, care a însemnat un deceniu și mai bine de proteste, rezistență nonviolentă și eforturi de înregistrare la vot, a dus la o intervenție federală. În 1964,  statele au ratificat cel de-al 24-lea Amendament, care interzicea taxele de vot. Apoi, în 1965, Legea Dreptului a Vot a interzis restul de tactici de suprimare a votului pe care le folosiseră statele și a stabilit supravegherea federală în localitățile care aveau o istorie de discriminare a alegătorilor.

De ce suprimarea dreptului la vot rămâne o controversă de actualitate

În deceniile care au urmat intrării în vigoare a Legii Dreptului la Vot, guvernul SUA a luat măsuri suplimentare pentru a se asigura dreptul la vot al tuturor cetățenilor, de la proteajarea dreptului de a vota pentru alegătorii care nu vorbeau engleza până la accesibilizarea secțiilor de votare pentru persoane în vârstă și cu dizabilități. Cu toate acestea, suprimarea dreptului la vot a redevenit un punct de dezbatere tot mai controversat în ultimii 20 de ani, pe măsură ce legislativele locale au instituit noi reguli pentru alegeri, iar supervizarea federală s-a erodat.

După ce președintele democrat Lyndon Johnson a semnat Legea pentru Dreptul la Vot, democrații din sud au migrat în număr mare la Partidul Republican, iar doctrinele politice ale partidelor s-au reorientat. În ultimele decenii, legislativele statale conduse de republicani din toată țara au introdus tot felul de noi restricții care îngreunează participarea la vot. Unele le cer alegătorilor să obțină mai întâi un act de identitate sau dovada cetățeniei; altele taie numele inactive de listele de alegători; iar altele au scurtat perioada de votare de la distanță și au limitat accesul la votul prin corespondență. În 2013, Curtea Supreamă a SUA a anulat una dintre prevederile cheie ale Legii pentru Dreptul la Vot care permitea supravegherea federală a districtelor pe baza istoricului lor de discriminare — măsură care a împiedicat multă vreme astfel de restricții.

Statele argumentează că astfel de măsuri sunt destinate să combată frauda electorală. Trump spune și el că e preocupat de frauda electorală, cu toate că în martie 2020 a declarat că unul dintre motivele pentru care nu susține votul prin corespondență este că el crede că o participare mai largă ar însemna „să nu mai vezi niciun republican ales vreodată în țara asta”. În timp ce unii consideră că votul prin corespondență și alte politici de încurajare a participării sunt în favoarea democraților, un studiu recent de la Stanford a constatat că o largă participare nu favoarizează niciunul dintre partide.

Democrații moderni, însă, se tem că toate aceste măsuri — de la legile care cer acte de identificare pentru alegători până la restricționarea votului prin corespondență — sunt o nouă formă de suprimare a dreptului la vot. În 2018, Comisia SUA pentru Drepturi Civile, o comisie bipartizană și independentă, a publicat un raport comprehensiv declarând că aceste proceduri „îi împiedică în mod nedrept pe unii cetățeni să voteze” și „au un impact disproporționat asupa alegătorilor de culoare și săraci.” Raportul a constatat că statele cu prevederi mai stricte privind identificarea alegătorilor au o prăpastie mai mare între alegătorii albi și cei ai minorităților, că aceste legile care cer dovada cetățeniei plasează o povară excesivă asupra celor obligați să plătească taxe pentru a obține documentele și că reducerea perioadei de vot de la distanță creează cozi lungi care limitează accesul cetățenilor minoritari la urne.

Pe măsură ce procesele care contestă aceste practici restrictive și-au urmat cursul prin tribunale, comisia pentru drepturi civile a cerut Congresului să reinstituie controlul federal din Legea pentru Dreptul la Vot. „Dreptul la vot este fundamentul democrației americane,” nota raportul, adăugând că „discriminarea rasială la vot s-a dovedit a fi o problemă americană deosebit de nocivă și de longevivă.”

21

 

Citește și

Un vot pentru democrație

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*